• bestofcluj.png
  • clujuldelanganoi.png
  • gradinabotanica.png
  • muzee.png
  • parcetnografic.png

{gallery}Atractii_turistice/ParculEtnografic/{/gallery}

Muzeul Etnografic al Transilvaniei este primul muzeu etnografic din România, înfiinţat la iniţiativa Ministerului Artelor care, în 1920, a oferit suma de 600.000 lei la propunerea inspectorului general al muzeelor în cadrul Consiliului Dirigent Român.

În 1922, comisia numită de Fundaţia Culturală "Principele Carol", formată din cei mai de seamă specialişti ai vremii, elaborează programul ştiinţific în baza căruia urma să funcţioneze muzeul, care avea să cuprindă toate ramurile etnografiei, să cerceteze, să adune, să păstreze şi să valorifice ştiinţific obiectele şi fenomenele culturii populare româneşti şi ale naţionalităţilor coabitante, să formeze un vast fond documentar, valorificat atât prin expoziţia pavilionară şi expoziţia în aer liber, cât şi prin studii de specialitate.

Campaniile de cercetare s-au finalizat cu achiziţionarea unui număr impresionant de materiale etnografice (1230 de obiecte şi 160 de fotografii) care, organizate tematic, au constituit suportul primei expoziţii etnografice, găzduită în secţia pavilionară a muzeului.

Planul tematic al Parcului Naţional Etnografic (secţia în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei), cu o suprafaţă iniţială de 75 de hectare, a fost elaborat în anul 1929 de profesorul Romulus Vuia, primul director al muzeului, pornind de la concepţia unei unităţi economice în care gospodăriile urmau să fie locuite efectiv de către familii de ţărani, reprezentative pentru zonele de provenienţă, care să desfăşoare aici activităţi economice tradiţionale.

Astfel, în perioada 1929-1940 au fost transferate în Parcul Etnografic următoarele construcţii: Casa din Vidra (1929), o stână din Poiana Sibiului împreună cu ciobanul şi 75 de oi (1930), Troiţa din Lupşa (1931), Gospodăria din Telciu (1932) şi Şura maghiară din Stâna (1936). În paralel, au fost întreprinse formalităţile în vederea transferării unor gospodării din Poiana Sibiului, Arieşeni (Munţii Apuseni) şi Peştera (zona Bran), Casa olarului Moise Terme din Leheceni (Bihor), Biserica de lemn din Fildu de Sus (1727) şi din Negrileşti.

În urma Diktatului de la Viena (30 August 1940), Muzeul Etnografic şi Parcul Naţional se refugiază la Sibiu, unde funcţionează până în iulie 1945, când personalul şi patrimoniul revin la Cluj.

Deoarece întreg patrimoniul de construcţii al parcului, cu excepţia casei de la Vidra, a fost distrus în timpul războiului, a fost necesară restructurarea planului tematic. În 1956, Teodor Onişor şi Valer Butură au stabilit patru sectoare tematice, reunite sub denumirea de Secţie în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei:

I. Instalaţii tehnice şi ateliere meşteşugăreşti

II. Tipuri zonale de gospodării şi monumente de arhitectură populară

III. Sectorul etnobotanic (culturi de plante tradiţionale şi construcţii agricole din hotar)

IV. Sectorul etnozoologic (construcţii pastorale din hotarul satelor şi animale de rasă locală).

În prezent, parcul se întinde pe o suprafaţă de 16 hectare, într-o structură care include primele două sectoare, sugerând un sat tradiţional răsfirat.

 

Gospodăriile zonale ţărăneşti...

...sunt reprezentative pentru zonele etnografice distincte din Transilvania secolelor XVII-XX: Maramureş, Oaş, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Podgoria Alba, Mocănimea Munţilor Apuseni, Depresiunea Călăţele, Bran, Bistriţa, Secuime şi Gurghiu. Selectate riguros, în urma unor îndelungate campanii de cercetare, de către trei generaţii de muzeografi etnografi, atât casele cât şi construcţiile economice anexe, echipate cu întregul inventar gospodăresc necesar, se numără printre cele mai vechi şi mai valoroase monumente de arhitectură din patrimoniul etnografic naţional.

Gospodăria din Berbeşti – Maramureş cuprinde o curte dublă (curtea casei şi curtea animalelor), cu gard de nuiele şi poartă înaltă, sculptată, şi casa datată 1795, cu tindă, cameră de locuit, cămară, pridvor şi prisacă. Interiorul este din lemn, de la pereţi până la rama decorativă masivă care mărgineşte vatra (prichici) şi laviţele pe butuci. În curte e fântâna cu roată şi fântâna cu cumpănă, colna pentru care, şura cu grajduri, coteţul de porci, fânarul şi coşteiul de porumb, la fel ca acum două sute de ani.

Casa cu ocol întărit de la Peştera – Braşov (zona Branului, 1818) are trei încăperi (tinda, camera de locuit şi camera curată) şi este decorată cu mobilier pictat.

Gospodăria din Galda de Sus – Alba (zona viticolă) are pe ancadramentul de piatră al pivniţei inscripţia „RENOVATA ANNO 1778 PETRUS PREJA", iar pe poarta înaltă cu porumbar se pot citi următoarele: „ORO, LABORO, SPERO", „CURAVIT FIERI PETRUS PREJA ANNO DOMINI 1781 DIE 8 MAI". Piatra de la baza teascului de struguri, construit în 1826, provine dintr-un sarcofag roman.

Gospodăria din Almaş – Arad (Ţara Zarandului, 1882), caracteristică zonei pomicole, este dotată cu colnă pentru căzile cu borhot de fructe fermentate pentru ţuică, cuptoare pentru uscarea fructelor din livadă, bucătărie de vară, şopru şi cămară.

Gospodăria din Jelna – Bistriţa-Năsăud (1789) are o curte franconă, specifică zonelor colonizate de saşi, iar
Gospodăria din Casin Imper – Harghita (1678), caracteristică zonei etnografice Secuime, are o curte simplă, cu gard de scândură şi poartă înaltă cu porumbar, şură cu grajd şi fânar, bucătărie de vară şi fântână cu cumpănă. Casa are trei încăperi (camera bătrânilor, camera tinerilor şi colţul fetei de măritat), cu mobilier pictat.

Bisericile de lemn din Transilvania...

...erau caracteristice satelor româneşti de rit ortodox sau greco-catolic. Ele erau construite prin efortul comunităţilor şi reflectau – prin dimensiuni, grad de ornamentare şi calitatea picturii – situaţia demografică şi economică a acestora.

Una din atracţiile Parcului şi una din cele mai frumoase biserici de lemn din Transilvania este Biserica din Cizer – Sălaj, construită în 1773 de Nicola Ursu, cunoscut sub numele de Horea, unul din conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784 (Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan).
Interiorul bisericii este pictat în întregime şi icoanele încă păstreză urmele trecerii a peste două secole de istorie. Biserica a fost resfinţită în 1998 de Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Biserica din Petrind – Sălaj (1612), poarta de cimitir din Lita (1709) şi semne de morminte

În Biserica din Chiraleş – Bistriţa-Năsăud (sec. XVII) se oficiază cununii religioase.

 

Activităţi cultural-educative

 

Târgul Creatorilor Populari, organizat în luna mai a fiecărui an, se integrează în programul european privind revigorarea meşteşugurilor tradiţionale.

Olari şi ţesătoare, cioplitori în lemn, iconari şi încondeietori de ouă, bine cunoscuţi în ţară dar şi în străinătate, vin însoţiţi de discipolii lor – copii, nepoţi sau pur şi simplu tineri fermecaţi de vechile secrete ale meşteşugurilor tradiţionale.

Tabăra etnografică de vară, organizată anual în perioada iunie-septembrie, se adresează copiilor cu vârsta între 6 şi 16 ani, care învaţă să modeleze lut, să ţeasă şi să coase, să confecţioneze podoabe din mărgele sau să picteze icoane pe sticlă.

Iarna pe uliţă – concurs de oameni de zăpadă

1 iunie – Satul tradiţional văzut prin ochii copiilor – Concurs de desen
De Ziua copiilor a fost inaugurat şi un parc de joacă pentru copii, cu piese inspirate din jucăriile şi jocurile tradiţionale din Transilvania, executate din lemn şi personalizate cu capete de animale din fauna locală: leagăn buştean şi leagăn-cal, cai cu căruţă şi coviltir, leagăn simplu cu suport şi leagăn-pasăre pe arc, omidă, cumpănă, clopotniţă, toacă cu 2 ciocănele, groapă cu nisip.

 


 

 

Tarif:

Adulti – 6 lei

Elevi, studenti, pensionari – 3 lei

Taxa foto: 25 lei/pers

Taxa video 35 lei/pers

Taxa ghidaj (sub 15 persoane) : - 15 lei/romana, 25 lei/limbi straine

Acces: autobuze - liniile 26, 27, 28, 30, 41, coborare statia "Piata 14 iulie"

Orar

1 mai – 31 octombrie Marti – duminica - 09:00 – 17:00 Luni – inchis 1 noiembrie -30 aprilie - inchis

str. Taietura Turcului F.N.

Telefon: + 40 (0)264 – 586.776

Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Web: http://www.muzeul-etnografic.ro

 

 

Categorie: Parc etnografic

Publicatii

publicatii03