VISIT CLUJ
1 € = 4.9488 lei
-2°C

Palatele Statusului romano-catolic din Cluj-Napoca sunt un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, în partea de vest a Pieței Unirii, pe actuala stradă Iuliu Maniu, fosta 6 Martie. Ansamblul este format din două monumente, considerate a fi cele mai elegante palate ale Clujului în secolul XIX. La parterul acestora erau aranjate cele mai elegante spații comerciale clujene ale timpului.

Legenda spune că palatele gemene au fost construite „în oglindă” de un nobil bogat pentru ca cele două fiice moştenitoare ale sale să fie tratate la fel.

Cele două palate identice au fost construite în stilul urbanistic haussmannian, un stil la modă în anii 1900, care prevedea ca imobilele să fie „în oglindă”, adică ele să fie construite identic și să fie poziționate față în față, de-o parte şi de alta a unei străzii. Acest stil arhitectural poartă numele lui Georges-Eugène, Baronul de Haussmann, un arhitect francez, al cărui nume este asociat cu reconstrucția Parisului în secolul XIX.

Istoria clădirilor este legată de dezvoltarea străzii Iuliu Maniu, care până în secolul al XVII-lea se întindea doar până la strada Bolyai János, fiind extinsă până la Piața Mare abia în 1899. La acea vreme, arhidiaconul Gusztáv Groisz a propus construirea de noi case de locuit în același timp cu extinderea străzii. Din cauza acestui plan, cele patru case renascentiste care se aflau aici au trebuit să fie demolate. Casa Gyergyai era deținută de familia Frank Kis, care a folosit-o ca depozit de porțelan și sticlă. Celelalte două case au fost deținute de baronul István Radák și contesa Klára Rhédey. Acesta a fost atelierul de armurărie și mecanică al lui József Balogh. Lângă Palatul Bánffy se afla așa-numita Casă Tivoli, folosită de Orfelinatul Catolic. Această clădire a fost inițial proprietatea Bisericii Catolice, cele două case Radák au fost date orașului ca despăgubire pentru demolarea clădirilor din jurul Bisericii Sfântul Mihail, iar cea de-a patra a fost cumpărată de la moștenitorii lui Frank Small. În aprilie 1898, firma Hauszmann and Partners a început demolarea și apoi construcția.

Parterul palatelor neobaroce cu loggie închisă, proiectate de Ignác Alpár, a fost folosit pentru a deschide magazine elegante, în stil metropolitan, cu porticuri elegante. Pe acoperișurile celor două palate de colț, trei motive de clopot decorate cu trei cruci – făcând referire la Sfânta Treime – marcau caracterul și apartenența clădirilor. Clădirea din sud a găzduit una dintre cele mai faimoase cafenele din oraș, Kikaker, ai cărei pereți erau decorați cu picturi Art Nouveau.

În trecut, etajele palatelor erau ocupate de apartamente luxoase închiriate o perioadă de mari case de avocatură. Datorită acestor fapte, strada era cunoscută și sub denumirea de „Strada Diavolului”. Prin pledoaria lor, avocații puteau elibera un om vinovat, de aceea poporul a atribuit o semnificație diabolică acelui loc.

Referințe: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Palatul Bánffy

Palatul Bánffy este considerată a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Construit în secolul XVIII, între 1774 și 1785 pe laturile unei curți rectangulare de către contele György Bánffy, palatul este opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Din anul 1951, construcția găzduiește Muzeul de Artă, cu un valoros patrimoniu de pictură, grafică și artă decorativă.

Datorită importanței sale, Palatul Bánffy a găzduit ca oaspeți pe împăratul Francisc I și soția sa, Augusta și împăratul Franz Josef.

Frontispiciul rococo are blazonul familiei Bánffy și 6 statui ale unor personaje din mitologie (de la stânga spre dreapta): Hercule, Apollo, Marte, Minerva (Atena), Diana și Perseu.

Referințe: Stil baroc https://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc

Stil rococo https://ro.wikipedia.org/wiki/Rococo

 

Palatul Reduta

Palatul Reduta se află pe str. Memorandumului nr. 21. Clădirea în care acum se află Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost construită în anul 1604, este astfel una dintre cele mai vechi clădiri istorice din Cluj. Aici, timp de două secole s-a aflat vechiul și celebrul Calul Bălan, cel mai renumit și apreciat han al orașului la vremea respectivă. De asemenea, Turnul Palatului Reduta deține cel mai vechi ceas de turn din județul Cluj și unul dintre cele mai vechi din Transilvania și România.

Ulterior, între anii 1810-1812, clădirea a fost reconstruită în stil neoclasic, avându-l ca arhitect pe Joseph Leder. Pe parcursul secolului al XIX-lea, și-a primit și actuala denumire – Reduta, fiind una dintre cele mai importante clădiri cu rol politic, administrativ și cultural din oraș. Sala mare de la etajul palatului găzduia baluri, festivități, spectacole de teatru sau concerte.

Palatul Reduta a adăpostit Dieta Transilvaniei între anii 1848-1865, iar procesul memorandiștilor din 1894, unul dintre cele mai mari procese politice ale secolului, a avut loc în clădirea istorică de pe actuala str. Memorandumului.

În Sala Reduta au concertat muzicieni celebri precum Johannes Brahms, George Enescu, Béla Bartók și Franz Liszt.

 

Palatul Wass

Palatul Wass este situat în Piața Unirii la nr. 11, lipit de Palatul Josika. Construcția este un palat atipic și, comparativ cu alte palate somptuoase descoperite în plimbările noastre recente, de dimensiuni mai reduse.

Clădirea îmbină mai multe stiluri arhitecturale – renascentist, clasicist, rococo. Contesa Otilia Wass, ca ultim proprietar al clădirii, obișnuia să organizeze saloane literare, donând ulterior clădirea Asociației Muzeului Ardelean, care și-a stabili sediul aici.

Din iunie 1886, spațiul de la parterul Palatul Wass a fost închiriat de către frații Dunky, fondatorii fotografiei de reportaj din Transilvania.

 

Palatul Jósika

Palatul Jósika, denumit și Casa cu picioare, se află lângă Palatul Rhédey în Piața Unirii nr. 10. Edificiul a fost înălțat pe locul fostei reședințe a principilor Transilvaniei. Clădirea a devenit reședința lui Anton Jósika (Antal Jósika), comitele Clujului. În 1828, clădirea a fost refăcută de János Jósika, guvernatorul Transilvaniei, căpătând înfățișarea de astăzi. Cu această ocazie clădirea a fost înălțată cu etajul II, iar etajul deasupra aripii din curte a fost ridicat ulterior, în perioada 1864-1865.

La etajul I a funcționat Cazinoul maghiar din Cluj, iar în perioada 1880-1902 Tabla regească. Clădirea a mai adăpostit de-a lungul timpului Palatul de Justiție, Curtea de Apel și Biblioteca Facultății de Medicină.

 

Palatul Rhédey

Palatul Rhédey este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Clădirea își are numele de la familia care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea. Palatul Rhédey își leagă numele, prin sala de bal, și de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O placă comemorativă amintește că în acest loc s-a permanentizat o primă instituție maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792.

În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. Clădirea actuală este opera arhitectului Lajos Pákey.

 

Palatul Mikes

Casa Mikes din Cluj-Napoca este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Muzeului nr. 4, pe latura nordică a pieței, în dreptul Obeliscului Carolina. Clădirea a fost construită în secolul al XVIII-lea, după modelul Palatului Bánffy, fiind unul dintre palatele reprezentative ale barocului din Cluj.

Palatul avea o serie de apartamente și spații de închiriat ce asigurau o sursă de venit pentru familia Mikes. În secolul al XIX-lea, edificiul era cunoscut ca fiind „Casa pentru nașteri”. Acest fapt se datora închirierii a numeroase astfel de spații pentru maternitatea spitalului din vecinătate.

 

Palatul Toldalagi-Korda

Palatul Toldalagi-Korda este situat pe strada I.C Brătianu, pe colț cu str. Hermann Oberth. Edificiul a fost construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi. Acesta reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului din perioada de trecere de la baroc la clasicism. A aparținut contelui Toldalagi Laszlo și soției acestuia, contesa Korda Anna.

O placă comemorativă amintește că aici a locuit între anii 1919-1925 compozitorul Gheorghe Dima.

Clădirea a găzduit o perioadă biblioteca Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, iar actualmente în aceeași clădire funcționează direcția generală administrativă a universității.

 

Palatul Urania din Cluj-Napoca

Palatul Urania este situat pe str. Horea nr. 4. Acesta a fost construit la 1910 după planurile arhitectului Géza Kappeter și reprezintă una dintre clădirile reprezentative pentru receptarea secesiunii vieneze la Cluj-Napoca. Primul proprietar a fost Udvari András, producător de trăsuri și om pasionat de cinematografie.

Clădirea este proiectul-soră al Uraniei din Viena.

În anul 1964 cinematograful din incinta clădirii a fost redenumit în 23 August, pe atunci ziua națională a României. După 1989 a primit numele de Favorit, de asemenea fără legătură cu Urania. În 2015 cinematograful a fost complet reamenajat, funcționând sub numele de Centru Cultural Urania Palace.

 

Complex de palate: Palatul Babos, Palatul Szeky, Palatul Berde și Palatul Elian
Ansamblul urbanistic construit în stil Secession este situat pe ambele maluri ale râului Someș.

Palatul Babos

Edificiul este construit pe strada Regele Ferdinand nr. 38. Numele îl poartă după primul proprietar, Babos Sandor. Palatul Babos este construit ca o replică la altă clădire din Cluj-Napoca, Palatul Szeky. Acesta din urmă a fost realizat în 1893, de o familie de farmacişti, cu scopul de a fi un edificiu neogotic. Locuitorii de cealaltă parte a Podului Mare (actuala stradă Ferdinand) au simţit că această construcţie este un afront, şi, cum nu puteau să se lase mai prejos, au ridicat Palatul Babos, în aceeaşi perioadă.

Palatul Babos este un monument istoric și de arhitectură, edificiu reprezentativ pentru arhitectura Belle Époque din Cluj.

 

Palatul Szeky

Palatul Széki este o clădire neogotică ridicată în anul 1893, pe malul râului Someș de farmacistul și profesorul universitar Miklós Széki. Adresa palatului este în prezent str. Regele Ferdinand nr. 37, colț cu strada Barițiu (mai demult strada Morii).

 

Palatul Berde

Palatul Berde a fost construit în contextul modernizării fostei străzi Mari la sfârșitul secolului al XIX-lea, ocazie cu care a primit numele strada Franz Joseph (în prezent strada Horea nr. 1).

 

Palatul Elian

Palatul Elian din Cluj-Napoca este un monument istoric și de arhitectură situat pe strada Horea nr. 2.

Referințe:

Arhitectura Belle Époque https://ro.wikipedia.org/wiki/Belle_%C3%89poque
Stil Secession sau Secesiunea vieneză https://ro.wikipedia.org/wiki/Secesiunea_vienez%C4%83

 

Palatul Teleki 

Palatul Teleki din Cluj-Napoca, construit pe str. M. Kogălniceanu nr.7 (în trecut Ulița Lupilor) este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură barocă laică clujeană, edificiu reprezentativ pentru barocul transilvănean. În prezent, aici se află Filiala „Kogălniceanu” a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.

 

Ansamblului arhitectonic din Piața Avram Iancu: Palatul Prefecturii, Palatul de Justiție, Palatul de Finanțe, Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe și Palatul Regionalei Căilor Ferate. Din acest ansamblu fac parte Opera Română și Teatrul Național.

Palatul Prefecturii

Palatul Prefecturii din Cluj este un edificiu situat pe B-dul 21 Decembrie 1989, la nr.58 și Piața Avram Iancu nr.12, construit la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului Josef Huber. Clădirea a fost ridicată în 1910 drept sediu pentru Camera de Comerț și Industrie din Cluj. Clădirea este o îmbinare a secessionului francez cu elemente gotice, renascentiste și de inspirație populară.

 

Palatul de Justiție 

Palatul de Justiție din Cluj-Napoca este situat la intersecția Pieței Ștefan cel Mare cu Calea Dorobanților. Acesta a fost construit în perioada 1898-1902 în stil eclectic,  proiectat de arhitectul Gyula Wagner. Palatul de Justiție găzduiește în prezent Curtea de Apel Cluj, precum și alte instanțe judecătorești.

 

Palatul de Finanțe

Palatul de Finanțe este situat în Piața Avram Iancu (fosta Bocskai István) 19 pe str. Dorobanților (fosta Honvéd) nr. 1. Edificiul a fost construit în anul 1880 după planurile întocmite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea și-a păstrat destinația.

 

Palatul Mitropoliei Ortodoxe din Cluj-Napoca 

Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului este situat în Piața Avram Iancu din municipiul Cluj-Napoca. Edificiul a fost ridicat în 1887 de administrația austro-ungară drept sediu al Administrației Domeniilor Forestiere. La etajul II al clădirii se află muzeul Episcopiei Ortodoxe a Clujului, inaugurat în 22 mai 1938. Începând cu anul 1952, clădirea adăpostește Seminarul Teologic Ortodox și un paraclis (capelă).

 

Palatul Regionalei Căilor Ferate

Palatul Regionalei de Căi Ferate este situat pe Bulevardul 21 Decembrie din Cluj-Napoca, este clădirea în care își are sediul Regionala CFR Cluj.

 

Palatul Primăriei din Cluj-Napoca

Palatul Primăriei din Cluj-Napoca, inițial sediu al Comitatului Cluj, este un monument istoric și de arhitectură construit la sfârșitul secolului al XIX-lea pe strada Mănășturului, în prezent str. Moților nr. 1-3. Edificiul este operă a arhitectului Ignác Alpár.

 

Palatul Poștei

Palatul Poștei, situat pe str.Regele Ferdinand nr.33, este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul. Ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, palatul își păstrează încă funcția inițială.

 

Palatul Telefoanelor

Palatul Telefoanelor este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul Cluj-Napoca și pentru stilul arhitectural al sfârșitului deceniului 7 din secolul al XX-lea în România.

 

Palatul Beldi

Palatul Beldi din Cluj-Napoca este situat pe strada Brătianu nr. 22 și adăpostește în prezent Centrul Cultural Francez.

Referințe: https://ro.wikipedia.org/wiki

Clujul a reușit să apară pe micile și marile ecrane din toată lumea de-a lungul anilor prin producții românești apreciate la nivel internațional sau producții străine realizate în colaborare. Portofoliul bogat cu filme, scurtmetraje și diverse producții video care s-a bucurat de decorul clujean numără titluri precum:

Prima mare producție internațională care a reușit să folosească Clujul ca decor îl are ca autor pe Nicole Krauss. Filmul ”The History of Love” (2016), adaptat după bestsellerul din 2005, a reușit să transpună povestea de dragoste cu o durată de 70 de ani, dintre un evreu și vecina sa. Această peliculă de succes a fost regizată de francezul originar din România Radu Mihăileanu, binecunoscutul regizor și scenarist, fiind prima în limba engleză. Filmările pentru ”The History of Love” au avut loc la New York, Montreal, București și Cluj. În Cluj, s-a filmat în comuna Aghireșu, satul Dâncu, dar și în multe alte locuri din Cluj-Napoca, precum: Teatrul Național, Parcul Central, la Facultatea de Chimie și la Sinagoga de pe strada Horea. Unul dintre cele mai frumoase cadre s-a realizat în fața Facultății de Chimie, fiindcă s-a recreat un decor din anul 1954, din Santiago de Chile. Printre actorii principali ai filmului se numără: Sophie Nélisse, Elliott Gould, Gemma Arterton și Derek Jacobi. Desigur, există și actori români: Mihai Călin și Ovidiu Cuncea.

 

Filmul ”See you soon” (2019), regizat de David Mahmoudieh, este o poveste de dragoste modernă, care a prins contur pe un teren de fotbal. Protagoniștii sunt cunoscuții actori Harvey Keitel, Liam McIntyre, Jenia Tanaeva și Poppy Drayton. Filmările au avut loc în Grecia, Sankt Petersburg, Buftea și Cluj. La Cluj, scenele au fost filmate zile și nopți pe Cluj Arena. Povestea filmului a fost scrisă de Jenia Tanaeva, cea care joacă rolul „Cenușăresei”.

 

”Chuck Norris vs. Communism” (2015) reprezintă un documentar impresionant care are ca subiect principal viața în România în perioada comunismului (anii ’80). Filmul descrie întreg fenomenul casetelor dublate (mai bine de 5000 de casete video) de Margareta Nistor, în perioada în care programul la televizor era de doar două ore, iar în cinematografe rulau doar filme de propagandă. Acest fenomen cuprinde mai multe etape: aducerea în țară a casetelor, traducerea acestora, distribuția și „cluburile video”.Materialele folosite pentru realizarea acestui documentar sunt poveștile, amintirile, informațiile, arhiva și desigur, casetele traduse de Irina-Margareta Nistor.Acest documentar este un „thriller cu accente de comedie”, după cum l-au numit producătorii. Urmărind acest documentar, reușești să treci prin multe stări. De multe ori, simți că te trec fiorii sau pur și simplu privești nostalgic acele vremuri, care nu au fost tocmai ușoare. În rolul personajului principal a fost Irina-Margareta Nistor, iar cea care a regizat documentarul a fost Ilinca Călugăreanu.De unde acest titlu? Ei bine, mulți din cei pasionați de filme în perioada comunistă l-au adorat pe Chuck Norris, iar de acolo s-a născut și ideea acestui titlu. Desigur, Clujul a fost unul dintre orașele în care s-au făcut filmări timp de câteva zile. Astfel, s-au realizat diverse cadre pe străzile Clujului, fiind nevoită oprirea circulației. Primele cadre au fost realizate în cartierul Gruia. Astfel, Clujul s-a văzut în cadrul mai multor festivaluri realizate în: Iugoslavia, Sundance, Edinburgh, Las Vegas, Los Angeles, Florida, Miami. Pe lângă festivaluri, Clujul a fost vizualizat și din cinematografele din Anglia.

 

Mai multe detalii pe:

https://cluj.com/articole/clujul-in-filme-internationale/

 

Cluj-Napoca a fost plasat de cotidianul american The New York Times într-un top al oraşelor de artă ale viitorului. În septembrie 2013, oraşul Cluj-Napoca a fost menţionat alături de Delhi şi Bogota într-un articol, o prezentare a cărţii “Art Cities of the Future: 21st-Century Avant-Gardes”, lansată în Anglia şi SUA. 

 

În cartea “Art Cities of the Future: 21st-Century Avant-Gardes” sunt amintite două instituţii de cultură importante ale orașului: Muzeul de Artă şi Fabrica de Pensule. Despre Fabrica de Pensule se afirmă că este un exemplu de succes pentru transformarea unui spaţiu industrial într-un cluster de artă, iar despre aceeaşi Fabrică de Pensule se vorbeşte câteva secunde şi în partea a treia a documentarului Wild Carpathia subliniind, încă o dată, valoarea artiștilor clujeni: „Clujul a devenit căminul unui val de pictori şi artişti ale căror ateliere din vechea fabrica de pensule nu trădează faptul că fac vâlvă pe scena internaţională a artei“.

 

Printre artiştii menţionaţi în „Art Cities of the Future: 21st-Century Avant-Gardes” se numără Adrian Ghenie, care a stabilit un record uluitor pentru piaţa românească a artiştilor în viaţă, prin vânzarea, în martie 2013, la New York, a pânzei „Persian Miniature“ cu 350.000 de dolari. 

Mai multe detalii: 

https://www.nytimes.com/2013/09/24/arts/from-beirut-to-bogota-art-cities-to-watch.html?_r=2& 

Sezonul de iarnă îngheață întreg peisajul din Inima Transilvaniei, cele mai reci zone ale orașului sunt vestul și estul (cartierul Grigorescu, respectiv Mărăști și Someșeni), datorită poziționării în valea Someșului Mic, spre deosebire de cartierele mai înalte, Bună Ziua, Zorilor sau Gruia care au parte de temperaturi mai blânde.

 

Totodată, iarna îmbracă întregul oraș în straie de sărbătoare prin ghirlandele de lumini, pomii împodobiți și parcurile frumos decorate care compun un peisaj de poveste. 

 

Prezența anotimpului rece creează diferite experiențe demne de încercat pentru toți cei care vor să aibă parte de voie bună. Vă propunem următoarele experiențe demne de încercat în Inima Transilvaniei:

Sesiunile foto – Chiar dacă ești fotograf sau hobby-ul tău este fotografia, ești turist pentru o zi sau vrei să captezi un moment din plimbarea prin centrul orașului Clujul are niște străzi aparte care îți vor face pozele mult mai atractive, spre exemplu, străzile Regele Ferdinand, Napoca, Bulevardul Eroilor, Mihail Kogălniceanu, Emil Isac, Horea sau Nicolae Titulescu din cartierul Gheorgheni.

Actele caritabile – Pentru ca dar din dar se face rai și pentru ca Moș Crăciun vine la fiecare, sezonul de iarnă este unul dintre cele mai potrivite momente pentru a obișnui să facem acte caritabile, să ajutăm oamenii în vârstă din azile, familiile cu venituri mici sau copiii din plasamente.

Evenimente – Clujul este un oraș în plină dezvoltare, însă diversitatea evenimentelor a fost stopată de apariția și evoluția cazurilor de Coronavirus.  

Pârtiile de schi – Pentru cei pasionați de schi sau pentru cei care vor să încerce acest sport, în zona Clujului clujenii se pot distra în sezonul rece mai aproape de casă. La numai câțiva kilometri de aglomerația urbană, cei care iubesc zăpada pot să se dea cu săniuța sau să schieze în următoarele locații:

Pârtia Feleacu

Distanța: la 12 kilometri de Cluj

Pârtie: albastră cu grad mic de dificultate, 765 m lungime, 98 m diferență de nivel

Dotări: teleschi (fără telescaun), 9 tunuri de zăpadă artificială, ratrac, centru de închiriere echipament, nocturnă, banda pentru începători, tubing.

Mărișel Ski & Snowboard Resort

Distanța: la 50 kilometri de Cluj

Pârtii: 4 pârtii (de dificultate albastră, roșie, neagră) + 1 pârtie pentru sanie;

Dotări: două instalații teleschi, o instalație telescaun de 4 persoane, nocturnă, zăpadă artificială, parcare amenajată (500 locuri).

 

Pârtia de Schi Muntele Băișorii

Distanța: la 55 kilometri de Cluj

Dotări: Deține unul dintre cele mai lungi teleskiuri din România, 1035 m; iluminat nocturn. Fără telescaun.

Pârtia Băișoara Mare: pârtie roșie cu grad de dificultate mediu, 1200 m lungime, înclinație 17%, diferență de nivel 200 m.

 

Buscat Resort

Distanța: la 60 kilometri de Cluj

Dotări: telescaun pentru două persoane, tunuri de zăpadă, apres-ski, centru de închiriere echipament, parcare amenajată (200 locuri).

Pârtii: Pârtia Buscat 1 (albastră, dificultate mică, 1300 m), Pârtia Buscat 2 (roșie, dificultate medie, 800 m), Pârtia Buscat 3 (neagră, dificultate ridicată, 900 m).

Sportul a fost dintotdeauna una dintre dimensiunile importante în viața de zi cu zi a comunității clujene, atât prin prisma valorilor morale pe care le induce cât și prin stilul de viață sănătos pe care îl promovează. Evenimentele sportive de talie internațională organizate în orașul nostru, alături de facilitățile sportive destinate sportului de masă creează un mediu propice pentru dezvoltarea culturii sportive locale. 

 

Sportul promovează disciplina, spiritul de echipă, corectitudinea, sănătatea în general și mai ales ambiția de a excela. Sportul este un factor esențial în educația tinerilor, un catalist pentru socializare și pentru incluziunea socială. De aceea, la Cluj-Napoca, dimensiunea sportivă este un pilon esențial pentru dezvoltarea orașului, unul dintre factorii care contribuie la calitatea vieții locuitorilor. 

 

Deschiderea pentru sport a adus în orașul nostru evenimente sportive excepționale care, alături de infrastructura sportivă au ajutat Clujul să obțină titulatura de Oraș European al Sportului în anul 2018. Dezvoltarea continuă a dimensiunii sportive a transformat orașul într-un nod sportiv recunoscut la nivel internațional, unde evenimentele sportive de anvergură internațională se îmbină armonios cu posibilitatea practicării sportului de masă în diferite facilități sportive publice din oraș.

 

Comunitatea clujeană a confirmat în repetate rânduri afinitatea pentru sport, creând în permanență contexte favorabile pentru a aduce la Cluj-Napoca elite din lumea sportivă. Tinerii din regiune au oportunitatea să vadă – chiar aici, acasă – exemple de perseverență și succes din variate ramuri sportive și să le calce pe urme, având la dispoziție una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri sportive din România.

 

Un concept unic de eveniment sportiv – Sports Festival 

Cluj-Napoca este primul oraș din Europa de Est care a reușit să ajungă în finala
competiției pentru titlul de Capitală a Inovării, alături de alte 11 orașe din Europa. O
viziune construită pe baza unui ecosistem colaborativ și inovativ au transformat
Cluj-Napoca într-unul dintre cele mai bine dezvoltate hub-uri de inovare din România
și Europa de Est, orașul nostru clasându-se între primele 6 cele mai inovative orașe
din Uniunea Europeană.

Modelul de inovare dezvoltat la Cluj-Napoca este „orașul platformă”, model ce
asigură dezvoltarea durabilă a comunității prin procese colaborative și inovare
socială. Aceste procese sunt rezultatul colaborării între locuitori, mediul academic,
companii locale, asociații nonguvernamentale și administrația publică.

Titlul de Capitală Europeană a Inovării – iCapital – este un premiu anual finanțat prin
Horizon 2020, programul Uniunii Europene pentru cercetare și inovare. Competiția
recunoaște orașele europene care dezvoltă ecosisteme vibrante de inovare pentru a
adresa provocări curente și pentru a îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor.
Un juriu independent de experți a selectat cele 6 orașe finaliste după interviuri cu 12
orașe aflate pe lista scurtă. Premiile au fost anunțate în timpul European Research
and Innovation Days, un eveniment anual organizat de Comisia Europeană.

Tunelele Clujului. Legende și realități istorice

Cei mai mulți dintre clujeni au auzit, probabil, relatări referitoare la misterioasele tunele subterane ale orașului, ale căror origini ar coborî adânc în negura istoriei.

Imaginarul contemporanilor noștri nu este mai puțin atras de mistere decât acela al oamenilor din vechime, iar printre miturile care au fascinat întotdeauna omenirea, cel al lumii subpământene este unul dintre cele mai persistente.

Versiunile hiperbolizante ale acestei mitologii a Clujului subteran vorbesc, în esență, despre câteva tunele de mari dimensiuni, care ar lega centrul Clujului de biserica – odinioară fortificată – de la Cluj-Mănăștur, de cetatea de la Florești sau de fortificația austriacă de pe Cetățuie.

Se vorbește, de asemenea, despre un tunel care ar fi plecat de la biserica reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu, cu ieșirea în zona cimitirului Hajongard, dar și despre o rețea de tunele care ar lega diferite puncte din centrul orașului, utilizate de fosta Securitate. Despre punctul de plecare al unui asemenea tunel, situat în subsolul fostului hotel Continental, au circulat numeroase istorii în zilele Revoluției din 1989.

Alte intrări în subteranele secrete ale Clujului ar fi fost situate în cladirea claustrului franciscan de pe strada Victor Deleu, în subsolul hotelului Melody sau în pivnițele unor clădiri din Piața Unirii. Dar punctul nodal al tuturor acestor rețele imaginare de tunele este situat, potrivit acestor legende urbane, în biserica gotică din centrul orașului, care continuă să fie și astăzi adevăratul centru simbolic al Clujului.

Care este realitatea în legătură cu aceste tunele? 

Clujul secolelor trecute, supranumit „Orașul comoară” al Transilvaniei, era un important centru comercial și meșteșugăresc, iar sub clădirile orașului se aflau, aproape fără excepție, pivnițe ample și încăpătoare. Multe dintre acestea au fost transformate astăzi în localuri, devenind astfel accesibile publicului larg. În aceste pivnițe erau depozitate mărfuri pentru care, la fel ca în toate timpurile, posesorii acestora ar fi dorit să plătească taxe și impozite cât mai mici. Astfel, în aceste pivnițe existau încăperi secrete, după cum existau și tuneluri înguste care legau, uneori, pivnițele între ele, acestea fiind folosite atât pentru contrabanda, cât și pentru refugierea locatarilor în caz de pericol.

Un astfel de tunel a fost descoperit, de exemplu, cu ocazia cercetării arheologice a casei în care s-a născut principele Ștefan Bocskai (astăzi sediul Universității „Sapientia”, pe strada Matei Corvin), sau a cercetărilor efectuate pe strada Napoca.

Un asemenea tunel îngust, cu o înălțime și o lărgime care nu depășesc un metru, poate fi văzut astăzi în clubul clujean Janis Pub, de pe bulevardul Eroilor nr. 5.

Una dintre încăperile situate în subsolurile Colecției de Istorie a Farmaciei, în care funcționa în Evul Mediu un laborator farmaceutic și, poate, și alchimic, prezintă urmele câtorva intrări astăzi zidite.

Misterioasele și îndelung discutatele subsoluri ale bisericii Sf. Mihail nu au fost de mult timp accesibile cercetătorilor, din rațiuni probabil obiective, astfel încât este greu de făcut vreo speculații în legătură cu ele. Trebuie să reamintim însă faptul că biserica din centrul Clujului a fost utilizată timp îndelungat ca loc de reunire a Dietei Transilvaniei sau ca loc de încoronare a principilor transilvăneni.

Sunt, oare, aceste realități suficiente pentru a ne îngădui să presupunem existența unei posibile ieșiri secrete pentru cazurile de forță majoră?

În ceea ce privește, în, tuneluri lungi de câțiva kilometri, care ar lega Clujul medieval de diferite puncte situate în afara acestuia, ele reprezintă o aberație tehnică, fiind, foarte probabil, unul dintre produsele sedimentate de-a lungul secolelor de imaginarul colectiv.  Trebuie să spunem că nu toți istoricii clujeni au negat existența tunelelor, fără a încerca să facă investigații referitoare la acestea.

 

În anii 1960, o echipa de cercetători de la Universitatea „Babeș-Bolyai” și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a făcut o serie de investigații în acest sens, finalizate chiar și prin cercetarea arheologică a unora dintre posibilele ieșiri ale tunelurilor secrete ale Clujului (una dintre acestea fiind situată de exemplu, potrivit unor tradiții locale, în zona clinicilor universitare).

Oficial, aceste cercetări nu au dus la niciun rezultat pozitiv.

Neoficial, există voci care susțin că istoricul care a coordonat pe atunci aceste cercetări – și care a afirmat, prin urmare, că tunelele nu există – ar fi devenit imediat după aceasta ofițer de securitate. Este de așteptat ca cercetările legate de proiectatul tunel pe sub centrul Clujului, care urmează sa fie realizat în anii următori de autoritățile locale, să contribuie la rezolvarea câtorva dintre aceste mistere. Credința în posibilitatea existenței unei rețele de tunele aparținând unei misterioase lumi subterane nu va dispărea, însă, probabil, niciodată, pentru că ea ilustrează unul dintre cele mai vechi și mai persistente arhetipuri ale gândirii umane

– sursă foto: Monitorul de Cluj

Confruntări şi dueluri în epoca medievală

Clujul a fost, probabil, cel mai agitat şi mai turbulent dintre oraşele Transilvaniei medievale. În momentul transformării sale în oraş regal, Clujul era foarte diferit de celelalte localităţi transilvănene care dispuneau de un statut urban.

În timp ce populaţia majorităţii oraşelor transilvănene era alcătuită cu precădere din colonişti germani, fiind, în general, una paşnică şi omogenă, Clujul a fost deschis aşezării nobililor, comercianţilor sau meşteşugarilor, dar şi unui mare număr de aventurieri din toate categoriile sociale şi din toate neamurile. Prezenţa tuturor acestora i-a oferit Clujului, în timp, o strălucire greu de egalat printre oraşele Transilvaniei medievale. Ea a creat însă, în acelaşi timp, şi premisele apariţiei unor situaţii tensionate care au degenerat, adeseori, în confruntări armate dintre cele mai violente.

Luptă medievală
Luptă medievală

Unul dintre cele mai îndelungate şi sângeroase conflicte interne s-a consumat în anii 1327-1338, el opunând două dintre cele mai puternice „partide” patriciene din oraş: pe de o parte, aceea a neamurilor lui Petru, fiul lui Felician şi Bartolomeu, fiul lui Henning, iar pe de alta, aceea a neamurilor comitelui Stark. Prima fază a acestei lupte pentru putere a fost aplanată, în 1327, la intervenţia voievodului Toma Szecsenyi. Conflictul a reizbucnit însă, după mai bine de zece ani, în Duminica Floriilor a anului 1338, când Petru şi Bartolomeu, împreună cu partizanii lor, s-au năpustit cu armele asupra reprezentanţilor partidei adverse şi i-au tăiat în bucăţi, în piaţa centrală a oraşului (actuala Piaţă a Muzeului), pe doi dintre oamenii comitelui Stark. Luptele au continuat pe străzile oraşului, fiind soldate cu numeroase victime. În cele din urmă, patricienii turbulenţi, împreună cu susţinătorii lor, au fost nevoiţi să părăsească pe ascuns Clujul. Dorinţa lor de răzbunare a fost însă mai puternică decât prudenţa. Astfel, la 6 noiembrie 1338, Petru şi Bartolomeu au revenit în oraş pe ascuns, au incendiat şi au jefuit casele partizanilor comitelui Stark şi i-au ucis pe cei doi fii ai acestuia.

Părăsind oraşul cu o pradă bogată, Petru şi Bartolomeu s-au sustras urmăririi autorităţilor regale vreme de încă doi ani. Ei şi-au constituit, în acest timp, o mică armată de aventurieri, în fruntea căreia au încercat, în primăvara anului 1340, să cucerească Clujul şi să-i nimicească pe vechii lor duşmani. Locuitorii Clujului au fost nevoiţi să solicite sprijinul vicevoievodului Petru al Transilvaniei, care a intervenit în sprijinul lor în fruntea propriei sale armate. Luptele s-au purtat, de această dată, la porţile oraşului, şi s-au încheiat cu o victorie desăvârşită a comitelui Stark şi a sprijinitorilor săi, care i-au masacrat fără cruţare pe adversarii lor. Victoria comitelui Stark a încheiat, astfel, o perioadă deosebit de agitată, fapt care le-a îngăduit locuitorilor Clujului să se consacre activităţilor zilnice în împrejurări ceva mai paşnice.

Cu toate acestea, evenimentele sângeroase nu au încetat să îşi facă, periodic, apariţia în viaţa internă a oraşului de pe Someş. Unul dintre acestea s-a consumat la sfârşitul anului 1359, când nobilul Mykula de Dezmir, împreună cu iobagul său Mihail, l-au atacat şi l-au ucis, în plin centrul Clujului, pe un nobil local pe nume Paul. Cu toate că fapta fusese săvârşită în public, iar vinovăţia lui Mykula era neîndoielnică, acesta a fost obligat, potrivit legislaţiei epocii, doar la plata unei despăgubiri de 29 de mărci de argint către văduva şi fratele celui ucis.

Trei ani mai târziu, la 8 decembrie 1362, un număr de aproximativ 30 de orăşeni din Cluj au atacat mănăstirea benedictină de la Cluj-Mănăştur, cu scopul de a-l captura şi a-l ucide pe un anume Paul, nobil de Suceag, un mai vechi inamic al lor. Adăpostul oferit de zidurile conventului nu a fost, pentru Paul de Suceag, decât unul iluzoriu, el neputându-l feri de cumplita răzbunare a clujenilor. Aceştia au pătruns în interiorul mănăstirii, au spart uşa sălii de mese şi pe aceea a reşedinţei abatelui şi, capturându-l pe Paul, l-au decapitat, oferindu-i astfel cinstea unei morţi potrivite rangului său.

Raportul judelui nobiliar Ioan de Chidea, care reflectă acest eveniment, are marele merit de a ne oferi o descriere îndeajuns de detaliată a armamentului folosit, cu această ocazie, de clujeni. Aceştia erau „echipaţi asemeni cavalerilor” (tamquam milites pylati), cu suliţe şi lănci, cu scuturi, cămăşi de zale, platoşe şi mănuşi de fier. Unul dintre participanţii la atacul mănăstirii, Martinus perator, este, foarte probabil, nimeni altul decât cunoscutul sculptor Martin din Cluj, acela care, împreună cu fratele său Gheorghe, a realizat celebra statuie a Sf. Gheorghe ucigând balaurul.

Echipamentul călăreţului reprezentat ca Sf. Gheorghe era, fără îndoială, inspirat din acela folosit de clujeni în confruntările armate ale epocii. Conflicte asemănătoare, dar de o amploare ceva mai redusă, s-au înregistrat şi în localităţile din vecinătatea marelui oraş. În cursul anului 1359, la doar câteva săptămâni de la omorul pe care îl comisese în plin centrul Clujului, acelaşi Mykula de Dezmir, personaj agresiv şi turbulent, s-a năpustit cu o ceată de slujitori ai săi asupra călătorilor de pe drumul dintre Cluj şi Apahida, în hotarul satului Sânnicoară. Victima sa a fost, de această dată, un anume Albert din Apahida, împreună cu fiul său. Albert a fost ucis în luptă, fiul său a fost grav rănit, iar caii şi bunurile celor doi au fost jefuite. Mai mult decât atât, Mykula a luat cu el, la Dezmir, trupul neînsufleţit al lui Albert, pe care a refuzat să îl restituie familiei, în pofida intervenţiilor repetate ale abatelui Otto din Cluj-Mănăştur.

Duel judiciar în Evul Mediu
Duel judiciar în Evul Mediu

Un an mai târziu, în 1360, un anume magistru Deme, aventurier instalat de regele Carol Robert în stăpânirea unor domenii din imediata apropiere a Clujului, a devenit odios locuitorilor satului Chinteni datorită repetatelor sale abuzuri şi persecuţiilor la care îi supunea. Pentru a se debarasa de acest personaj nedorit, chinteoanii au angajat doi luptători plătiţi, pe numele lor Ştefan de Silivaş şi Ştefan, fiul lui Petru. Aceştia l-au provocat la luptă pe magistrul Deme şi l-au ucis în ziua de 6 decembrie, în sărbătoarea Sf. Nicolae.

Cercetarea acestui omor, efectuată de autorităţile epocii, a atribuit întreaga vinovăţie locuitorilor din Chinteni, care au fost obligaţi să plătească o despăgubire familiei celui ucis. Spre deosebire de asemenea dispute lipsite de reguli, brutale şi necruţătoare, duelurile judiciare constituiau o formulă de reglementare a unor cauze civile sau penale acceptată de autorităţile epocii. Ele erau organizate în faţa regelui sau a reginei, a judelui curţii regale sau a congregaţiei nobiliare. Părţile potrivnice se duelau rareori în persoană, cel mai adesea ei recurgând la serviciile unor luptători plătiţi. Unul dintre cele mai cunoscute dueluri judiciare desfăşurate în Transilvania a avut loc la Turda, în anul 1306, în faţa voievodului Ladislau Kan şi a congregaţiei voievodatului. Provocat de o dispută referitoare la stăpânirea satului Pâglişa (jud. Cluj), el i-a opus pe Ladislau Borşa şi pe puternicii nobili de Dăbâca, ce s-au duelat prin reprezentanţii lor. Ladislau Borşa a fost acela care a avut câştig de cauză, obţinând confirmarea stăpânirii sale asupra satului menţionat.

Tudor Sălăgean

 

 

Femei celebre legate de istoria Clujului

Anna Báthory (1594-1636) 

Acuzată de vrăjitorie şi de relaţii incestuoase cu fratele ei, principele Gabriel Báthory. S-a căsătorit la Cluj, în 1608, cu Dionisie Bánffy de Losoncz (m. 1612). Recăsătorită în 1613 cu Sigismund Josika. Înrudită cu faimoasa sa contemporană, Elisabeta Báthory de Ecsed. Acuzată de vrăjitorie de Gabriel Bethlen, a fost cercetată, timp de şapte ani, în trei procese de vrăjitorie, încheiate prin condamnarea sa la exil şi la confiscarea totală a averii (1621).

Tudor Sălăgean

Claudine Rhedey (1812 – 1841) 

Una dintre celebrele frumuseţi din istoria Clujului, şi-a petrecut o parte a adolescenţei în Palatul Rhedey, situat la intersecţia Pieţei Unirii cu str. Napoca. În 1835, s-a căsătorit (morganatic) cu ducele Alexandru de Wurttemberg. Fiul ei, prinţul Francisc de Teck, s-a căsătorit cu principesa Mary Adelaide de Cambridge. Fiica sa, Mary de Teck, a devenit regina Marii Britanii şi Irlandei prin căsătoria cu regele George al V-lea (1910-1936). Regina Elisabeta a II-a este stră-stră-strănepoata Claudinei Rhedey.

Tudor Sălăgean

Claudine Rhedey
Claudine Rhedey

Lili Poór (1886 – 1962) 

Actriţă clujeană de film, soţie a regizorului clujean Jenő Janovits. Filmografie: Din grozăviile lumii (1920); Madach (1940) etc.

Tudor Sălăgean

 

Raluca Ripan (1894, Iaşi – 1972, Cluj) 

A fost prima femeie din România care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe chimice (Cluj, 1922). Cadru didactic al Universităţii din Cluj din anul 1920, Raluca Ripan a reuşit, imediat după al II-lea Război Mondial, să devină membră a Academiei Române (1948). Fondatoare a Institutului de Chimie din Cluj (1951), care îi poartă astăzi numele. Rector al Universităţii „Victor Babeş” (1951-1956) (singura femeie rector din istoria Universităţii clujene).

Tudor Sălăgean

Raluca Ripan
Raluca Ripan

Smaranda Brăescu (1897, Hânceşti – 1948, Cluj) 

Aviatoarea Smaranda Brăescu, supranumită „Regina înălţimilor”, s-a născut la 21 mai 1897 într-o familie modestă din Hânteşti-Buciumeni. Pasionată din adolescenţă de lumea aviaţiei, a început să practice paraşutismul în anul 1928. La 1 iulie acelaşi an a făcut, în Germania, un salt de la 600 de metri, devenind prima femeie-paraşutist din România.

La 2 octombrie 1931, Smaranda Brăescu a efectuat primul său salt de la altitudinea de 6.000 de metri, devenind recordmană naţională absolută şi fiind recompensată cu medalia „Virtutea Aeronautică”. Invitată în Statele Unite ale Americii, Smaranda Brăescu a doborât la 19 mai 1932, la baza militară de la Sacramento, recordul mondial absolut, printr-un salt de la altitudinea de 7.200 de metri. Acest record mondial a rămas în vigoare până în anul 1951, când a fost depăşit de un alt pilot român, Traian Demetrescu-Popa.

Devenită o adevărată legendă, i s-au oferit contracte în Statele Unite, a fost invitată la Roma de către papa Pius al XI-lea, l-a cunoscut pe mareşalul italian Italo Balbo. În 1936 a realizat o altă premieră mondială, prin traversarea Mării Mediterane, de la Roma la Tripoli, la bordul avionului său Miles Hawk, botezat de ea, simbolic, „Aurel Vlaicu”. Între 1940 și 1945 a participat la războiul mondial, pe ambele fronturi de luptă, în cadrul celebrei „Escadrile Albe”.

După 1945, Smaranda Brăescu s-a alăturat rezistenţei anticomuniste. Semnatară a unui memoriu de protest împotriva falsificării alegerilor din 1946, Smaranda Brăescu a fost condamnată în contumacie de către autorităţile comuniste şi obligată să se ascundă pentru a evita capturarea ei. Sosind la Cluj sub o identitate falsă (Maria Popescu), a fost adăpostită la ferma Congregaţiei Maicii Domnului din Jucu.

A fost tratată în secret la clinicile universitare şi adăpostită de profesorul Iuliu Haţieganu. A încetat din viaţă, potrivit celor cunoscute până acum, la 2 februarie 1948 şi a fost înmormântată în cimitirul Central, sub numele conspirativ „Maria Popescu”.

Tudor Sălăgean

Smaranda Brăescu
Smaranda Brăescu

 

Ana Rozsa Vasiliu (1899, Buziaş – 1987, Cluj-Napoca) 

Mezzosoprană, apoi soprană la Opera Română din Cluj, unde a debutat în anul 1922. Contracte la Scala din Milano, unde debutează în 1921 şi activează ulterior în mai multe stagiuni până în anul 1932. A fost una dintre femeile cuceritoare din Clujul anilor de după 1900. Căsătorită cu medicul Titus Vasiliu, Anna Rozsa a trăit la Cluj până la sfârşitul îndelungatei sale vieţi.

Tudor Sălăgean

Ana Rozsa Vasiliu
Ana Rozsa Vasiliu

Lya Hubic (1911 – 2006)

Soprană, solistă a Operei Române din Cluj în perioada 1935-1967. Supranumită „privighetoarea Transilvaniei”. A debutat în rolul Musetta din Boema de Puccini (1936). Până la retragerea din activitatea artistică (1967) a susținut peste 2000 de spectacole.

A fost invitată pe mari scene din: Viena, Praga, Moscova, Bratislava, Brno, Pilsen, Cernăuți, Chișinău, Petersburg, Kiev, Tbilisi, Riazan, Harcov, Odessa, Budapesta, Sofia, Stara Zagora, Plovdiv, Varna etc. S-a remarcat în roluri din Paiațe (Leoncavallo), Carmen (Bizet), Bărbierul din Sevilla (Rosini), Don Pasquale și Lucia di Lammermoor (Donizetti), Don Giovanni (Mozart), Kir Ianulea (S. Drăgoi), Flautul Fermecat și Răpirea din Serai (Mozart), Traviata și Rigoletto (Verdi), Manon (Massenet), Turandot (Puccini), Văduva veselă (Lehár), Voievodul Țiganilor și Liliacul (J. Strauss).

Și-a încheiat prodigioasa carieră cu rolul Cio-Cio-San din opera Madame Butterfly de Giacomo Puccini. A renunțat la marile scene ale lumii pentru a rămâne acasă, la Cluj, unde a contribuit cu talentul său la prestigiul Operei Române. În semn de apreciere, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a instituit, în onoarea marii artiste, Trofeul Lya Hubic, care este decernat unor personalități de marcă ale scenei lirice clujene.

A continuat să fie o prezență activă în viața publică, până la trecerea în neființă.

Ioan Silviu Nistor

 

Livia Pordea (1914-?)

Una dintre marile frumuseţi ale României anilor ‘30 a fost clujeanca Livia Pordea, născută la 1 decembrie 1914 la Gherla, câştigătoare în anul 1930 a titlului de Miss România.

Era fiica lui Augustin Pordea, om politic liberal, deputat, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi proprietar al unui birou notarial situat pe actualul bulevard al Eroilor, nr. 35. Livia – sau Liţi, cum i se mai spunea – s-a căsătorit la Timişoara pe 10 ianuarie 1935 cu milionarul evreu Max Auschnitt, „regele cimentului şi al fierului” din România acelor vremuri. Ceremonia civilă a fost celebrată la Cluj, iar cea religioasă la Timişoara.

Carol al II-lea a fost naşul celor doi miri, iar frumuseţea Liviei Pordea nu l-a lăsat indiferent, provocând chiar tensiuni în relaţia sa cu Elena Lupescu. În 1946, Livia Pordea a emigrat în Franţa, unde a divorţat de Max Auschnitt şi s-a recăsătorit cu un sportiv spaniol. Fratele Liviei, Gustav Pordea, emigrat împreună cu ea, a ajuns în 1984 deputat în Parlamentul European pe listele Frontului Naţional (Le Pen).

Tudor Sălăgean

 

Eta Boeriu (1923, Turda – 1984, Cluj-Napoca)

Traducătoare pasionată, a participat la ședințele Cercului Literar din Sibiu (1944-1949), cadru didactic universitar la Catedra de Limba italiană a Universității din Cluj.

A debutat ca traducător cu Decameronul de Boccaccio. Își continuă activitatea cu traduceri din: Cesare Pavese, Baldassare Castiglione, Francesco Petrarca, Elio Vittorini, Dante Alighieri (Divina Comedia), Michelangelo, Giacomo Leopardi, Giovanni Verga, Alberto Moravia. În 1980 a alcătuit o antologie a poeziei italiene și volumul Trinacria. Poeți sicilieni contemporani (1984).

A fost distinsă cu o seamă de premii, între care Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine (1970) și Cavaliere Ufficiale dell’Ordino Almerito Della Republica Italiana pentru întreaga activitate (1979). A compus, de asemenea și publicat o suită de volume de versuri. Este considerată cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română.

A fost apreciată pentru modestia, sensibilitatea și discreția ei.

Ioan Silviu Nistor

Eta Boeriu
Eta Boeriu