Au trecut 150 de ani de la nașterea unui mare artist, care a părăsit satul său natal pentru a se întoarce din nou și a alege încă o dată plecarea, care a dus cu el chintesența țării sale, concentrată în micul atelier din Paris, devenit creuzet de creație, casă și expoziție vie în același timp. Riguros și tăcut, neînțeles și adorat, Brâncuși a dobândit o aură aparte, a artistului avangardist măcinat de o căutare misterioasă, a ex-centricului care aduce, lent și răbdător, cercul în jurului său. Iubirea și respectul față de materia aleasă pentru creațiile sale, viața interioară a acestei materii brute, fie ea piatră, lemn sau metal, pe care o elibereză prin actul sculptării, nu pot lăsa nici o ființă sensibilă indiferentă. Sculpturile lui te cheamă, te intrigă, te vrăjesc prin poezia unor linii care, dincolo de geometria, gestul, atitudinea, elanul schițate, se deschid, tinzând mereu spre infinit.