VISIT CLUJ
1 € = 4.9488 lei
21°C

Martiriul lui Baba Novac

În timp ce Mihai Viteazul se afla în pribegie la Praga, încercând să recâştige bunăvoinţa împăratului Rudolf al II-lea, Baba Novac, căpitanul său sârb, a fost executat în piaţa centrală a Clujului. După ce voievodul fusese înfrânt de numeroşii săi duşmani şi obligat să ia calea exilului, Baba Novac intrase, în decembrie 1600, în serviciul generalului Basta, care îi încredinţase misiunea de a apăra frontiera Transilvaniei în zona Lipovei.

În momentul în care transilvănenii au reînceput să dea semne de nemulţumire faţă de stăpânirea imperială, Basta a încercat să le recâştige bunăvoinţa predându-li-l pe fostul general al lui Mihai. Baba Novac a fost adus la Cluj de soldaţi aflaţi în serviciul lui Basta, la 3 februarie 1601 şi executat două zile mai târziu în piaţa centrală a oraşului, împreună cu duhovnicul său sârb. Dacă am spune că el a fost ars pe rug nu am avea decât o foarte palidă imagine a înfiorătorului supliciu la care au fost supuşi doi oameni care trecuseră de 70 de ani.

Baba Novac şi preotul sârb au fost legaţi de două grinzi orizontale, asemănătoare unor frigări uriaşe, pe care călăii le învârteau deasupra focului. În prealabil, ei au fost schingiuiţi şi, parţial, jupuiţi de piele. Victimele erau stropite, din când în când, cu apă, pentru ca supliciul lor să fie cât mai îndelungat. Execuţia a durat aproape o oră şi jumătate, până în momentul în care Basta, care privea acest „spectacol” de la una dintre ferestrele reşedinţei princiare, a cerut ca victimele să nu mai fie udate cu apă şi să fie lăsate să moară.

După execuţie, trupurile celor doi au fost scoase în afara cetăţii şi înfipte în două ţepe ridicate în apropierea Turnului Croitorilor. Carnea lor a fost devorată de corbi, astfel încât, după câteva zile, nu mai rămăseseră din ei decât oasele. Buni gospodari, clujenii au consemnat în detaliu, în socotelile oraşului, cheltuielile reclamate de această execuţie.

La data de 6 februarie întâlnim următoarele consemnări: „Am dat ţiganilor pentru că au schingiuit, au torturat, au fript şi au tras în ţeapă pe Baba Novac şi pe Preotul, florini 7, dinari 50 … Am plătit, pentru Baba Novac şi Preotul, celor doi călăi florini 3 … Am plătit lui Luca Ácsi, pentru că a cioplit ţeapa pentru Baba Novac, florini 2.”

Basta îl oferise nobililor pe Baba Novac cu scopul de a recâştiga bunăvoinţa acestora şi a-i determina să-şi păstreze credinţa faţă de împăratul Rudolf al II-lea. Instalat la Cluj, într-o casă situată în actuala Piaţă a Muzeului – cunoscută, ulterior, sub numele de “casa Basta” – generalul imperial a participat, fără succes, la lucrările Dietei Transilvaniei.

Fără a fi impresionaţi de prezenţa lui, nobilii transilvăneni reuniţi în catedrala Sf. Mihail l-au ales, din nou, ca principe al Transilvaniei pe Sigismund Báthory. Pentru că acesta nu se afla în ţară, adunarea i-a încredinţat regenţa lui Ştefan Csáky, iar apoi a intonat un Te Deum laudamus. Consilierii transilvăneni s-au deplasat, călare, până la reşedinţa princiară, decizia Dietei fiind vestită public de la ferestrele acesteia.

În prealabil, cu începere din data de 3 februarie, porţile oraşului fuseseră închise. Ele au rămas zăvorâte timp de patru zile, pentru a face imposibilă orice ingerinţă exterioară şi, mai cu seamă, pentru a împiedica răspândirea oricăror informaţii referitoare la evoluţia lucrărilor Dietei.  Înfiorătoarea execuţie a lui Baba Novac s-a desfăşurat în toiul acestor evenimente, ea având, poate, rostul de oferi un exemplu eventualilor nesupuşi.

Generalul Basta a mai zăbovit în oraş timp de câteva zile, încercând, fără succes, să ajungă la o înţelegere cu noii conducători ai Transilvaniei. La 7 februarie 1601, la ora 10 dimineaţa, el a părăsit, în sfârşit, oraşul, fiind condus în mod solemn de către consilierii transilvăneni până la Poarta Ungurească (situată pe actuala strada 21 Decembrie 1989, în apropierea Palatului Prefecturii). Părăsind pe furiş reşedinţa pe care împăratul i-o acordase în Silezia, Sigismund Báthory a revenit la Cluj în aprilie 1601, însoţit de doar 20 de oameni. A fost primit, şi de această dată, în triumf. Un triumf care a rămas, pentru el, cel din urmă.

În august 1601, după victoria obţinută asupra lui Sigismund la Guruslău, Mihai Viteazul şi generalul Basta au intrat împreună în Cluj prin poarta Podului (situată pe actuala stradă Regele Ferdinand, în apropierea sediului Poştei).

Prudenţi, clujenii au luat din timp legătura cu Basta, care a fost de acord să nu le îngăduie oştenilor lui Mihai – însetaţi de răzbunare pentru uciderea lui Baba Novac – să intre în oraş.

În schimb, clujenii au achitat solda pe trei luni a armatei lui Basta şi au acceptat încartiruirea în oraş a unei garnizoane imperiale. Mihai Viteazul a înălţat un steag pe locul în care fusese ridicat în ţeapă Baba Novac, dar nu a putut face nimic pentru a răzbuna moartea căpitanului său. În aceste împrejurări, la Cluj, vechile divergenţe dintre voievodul român şi generalul imperial au reizbucnit. Se pare că, în cursul unei întrevederi cu generalul, Mihai ar fi exclamat: „Cine dracu sunt acei rudolfi şi cezari despre care îmi tot vorbeşte unul ca Basta?” şi alte asemenea lucruri puţin măgulitoare.

Câteva zile mai târziu, la 19 august 1601, pe câmpia Turzii, Mihai Viteazul a fost asasinat, din ordinul lui Basta, de căpitanul valon Jacques de Beaury.

Pagină din socotelile orașului Cluj cu menționarea lui Baba Novac. Arhivele Naționale Cluj, Seria Socotelilor, an 1605, fila 5.

 

Tudor Sălăgean

  • Sursă foto cover: culturaromana.ro