Zona actualului Parc I.L. Caragiale este amplasată pe latura nordică a nucleului istoric al Clujului, la sud de Canalul Morii, într-un punct în care se suprapun două etape fundamentale ale evoluției urbane: orașul roman Napoca și cetatea medievală. În epoca romană, acest sector se afla la limita nordică a orașului. Cercetările arheologice au stabilit traseul zidului de incintă pe direcția est-vest și au identificat porțiuni păstrate atât din fundație, cât și din elevație. Zidul era construit din blocuri fasonate, în tehnica opus quadratum, cu asize pseudo-isodome, fundația având, în zona în care a putut fi măsurată complet, aproximativ 2,20 m lățime. Dimensiunile și tehnica de execuție confirmă caracterul monumental al fortificației și importanța acestui sector în sistemul defensiv al orașului roman.

Descoperirile din parc se integrează într-un context arheologic mai larg, documentat în zona străzii V. Deleu, a Pieței Muzeului și a Palatului Mikes. Aici au fost cercetate clădiri romane cu mai multe faze de construcție, încăperi prevăzute cu instalații de încălzire, străzi pavate, trotuare, canalizări și curți interioare. Aceste vestigii arată că sectorul aparținea unei zone urbane organizate, locuite în principal între începutul secolului al II-lea și a doua jumătate a secolului al III-lea d.Hr. În Parcul I.L. Caragiale au mai fost surprinse parțial două edificii romane de mari dimensiuni și numeroase materiale ceramice, iar piesele arhitectonice reutilizate ulterior în zidurile medievale și moderne indică permanența memoriei materiale a orașului antic.

În Evul Mediu, traseul fortificației romane a fost preluat de prima incintă fortificată a Clujului, cunoscută ulterior sub denumirea de Cetatea Veche (Óvár). Aceasta a fost ridicată, cel mai probabil, după privilegiul orășenesc acordat locuitorilor Clujului în anul 1316. Cercetările au demonstrat că zidul medieval se suprapune peste cel roman și îi urmează traseul pe întreaga lungime a parcului, fapt care ilustrează continuitatea organizării spațiului urban. Fortificația medievală avea o elevație de aproximativ 2 m lățime, iar în fața sa exista probabil o palisadă. Canalul Morii, curs de apă natural la origine, este considerat a fi îndeplinit și funcția de șanț de apărare pe această latură a orașului.

Dezvoltarea rapidă a Clujului a determinat construirea unei a doua incinte medievale, în baza acordului regal obținut în 1405, lucrările desfășurându-se pe parcursul mai multor decenii. În zona parcului, zidul Cetății Vechi se racorda la fortificația extinsă, probabil în apropierea unui turn de colț, iar spre sfârșitul secolului al XV-lea a fost construit masivul Turn al Aurarilor. Tot aici funcționa Poarta Apei, amplasată în continuarea actualei străzi F.D. Roosevelt, care reprezenta poarta nordică a primei așezări fortificate. După realizarea noii incinte, aceasta a rămas în folosință ca poartă secundară. Prin urmare, obiectivul arheologic din Parcul I.L. Caragiale conservă într-un singur loc limita defensivă a orașului roman și a orașului medieval, oferind o imagine directă asupra felului în care Clujul s-a dezvoltat prin suprapunerea, reutilizarea și adaptarea structurilor sale istorice.

Situl din parcul I. L. Caragiale

Perimetrul prezentat integrează o succesiune stratigrafică majoră a fortificațiilor istorice, evidențiind evoluția urbană de la Municipium Aelium Napocense (ulterior Colonia Aurelia Napoca), la Clujul medieval, până în epoca modernă.

• Zidul de Incintă al orașului roman Napoca (sec. II-III p.Chr.)  Zidul de nord al incintei orașului roman, orientat Est-Vest, implantat în straturile aluvionare inferioare la o adâncime cuprinsă între -2,70 m și -4,00 m. Este construit în tehnica opus quadratum din blocuri masive fasonate, suprapuse fără liant. Structura prezintă o fundație cu lățimea de 2,20 m și o elevație originală conservată pe o lățime de 1,80 m.

• Zidul de Incintă al orașului Cluj (Klausenburg / Kolozsvár)  Zid de apărare ridicat direct peste traseul zidului antic roman, identificat la adâncimi de apariție de -0,60 m până la -2,70 m. Are o lățime generală în elevație de 2,00 m. Structura conține o bază din piatră prinsă cu mortar și un segment superior din blocuri mari neregulate (sunt refolosite și blocuri din zidul din epoca romană).
• Zidăriile Moderne („Casa Berii”, 1830): Substructuri industriale din cărămidă și piatră calcaroasă, descoperite în straturile superioare (între 0 și -1,00 m adâncime). Structurile au grosimi de 0,55 – 0,60 m și păstrează parțial 3-4 asize în elevație. Acestea secționează longitudinal sistemul defensiv istoric, utilizând blocurile antice sub formă de spolia.

In apropierea sitului arheologic roman se afla monumentul memoriei victimelor Holocaustului și bustul scriitorului I.L. Caragiale

Sursa info: Raportul tehnic privind cercetarea arheologică preventivă pentru Parcul I.L. Caragiale și strada O. Petrovici, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei