Aproape de poarta de acces a Grădinii, pe partea stângă a aleii principale, vizavi de clădirea Institutului Botanic, Alexandru Borza îi întâmpină pe vizitatori. Bustul său, dezvelit în anul 1977, este opera sculptorul Virgil Fulicea.
Ales membru post-mortem al Academiei Române, Alexandru Borza (1887-1971) nu a fost doar o personalitate marcantă a biologiei româneşti, ci și un renumit profesor universitar. Mai întâi, a predat știinţele naturale la Liceul de Băieţi din Blaj, iar apoi specialitatea botanică la Universitatea clujeană. În sfera preocupărilor sale a intrat nu doar biologia, ci și arheologia și istoria. De asemenea, el a fost și protopop unit greco-catolic al Clujului. La 1 Decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, iar în perioada interbelică a deţinut președinţia Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi din Eparhia Cluj-Gherla. Cu această ocazie, a primit spre păstrare, de la Episcopul Iuliu Hossu, unicul album cu fotografiile realizate de Samoilă Mârza, la Marea Adunarea Naţională din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. La începutul ultimului deceniu al secolului XX, în anul 1990, fiica sa, Viorica Lascu, a înapoiat albumul respectiv Episcopiei de Cluj-Gherla.
În 1931, Alexandru Borza a organizat primului Congres al Naturaliștilor din România, iar șapte ani mai târziu, în 1938, a devenit președinte al Comisiei Monumentelor Naturii. Autor al unui „mare inventar floristic întocmit în perioada 1947-1949”, Alexandru Borza avut o contribuţie majoră în determinarea unor specii de plante de pe teritoriul României, iar expertiza sa în domeniul botanicii și biologiei i-a adus calitatea de membru a numeroase societăţi știinţifice de profil, din ţară și din străine.