Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a fost miscarea ţărănească care a avut loc în Transilvania în anul 1784 sub conducerea lui Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, Ioan Oarga, poreclit Cloșca și Marcu Giurgiu, poreclit Crișan, în timpul guvernatorului Samuel von Brukenthal și al împăratului Iosif al II-lea. Contextul răscoalei a fost acela al iozefinismului, forma a absolutismului luminat îndreptat în special împotriva privilegiilor nobiliare și ecleziastice.
Vasile Ursu Nicola, denumit Horea, a fost primit în mai multe rânduri în audienţă de împăratul Iosif al II-lea, care a venit în întâmpinarea cererilor sale. Odată întors în Transilvania, Horea a supralicitat ajutorul împăratului și a atacat și incendiat unele reședinţe nobiliare, fapt care a declanșat o miscare populară. Revolta a început în satele Curechiu și Mestecaniș, extinzându-se apoi în parţile de vest ale Ardealului.
Ei au cerut desfințarea nobilimii, împărțirea pământurilor și plata impozitelor de către toți locuitorii, ca și desființarea iobagiei și dreptul de a se înrola în regimentele de graniță. Venirea iernii și trădarea au dus la prinderea capilor răscoalei, iar mai apoi prin execuția prin tragerea pe roata a lui Horea și Cloșca, pe platoul “La Furci”, din Alba-Iulia; Crișan s-a spanzurat în închisoare.