În apropierea gării, la extremitatea nord-vestică a perimetrului ei, se află compania „Remarul 16 Februarie”, care a preluat fosta uzină de material rulant, „născută” pe temelia atelierului de cale ferată înfiinţat în 1870. În a doua decadă a secolului XX, atelierul, specializat între timp și pe repararea locomotivelor Diesel cu acţionare hidraulică, a „crescut” atât ca suprafaţă, cât și ca număr de angajaţi, devenind un puternic centru al industriei grele, oferind locuri de muncă pentru mii de clujeni. Apoi, în zorii veacului al XXI-lea, într-un elan destructiv generat de „privatizările strategice”, numărul angajaţilor săi s-a redus la câteva sute, iar despre febrila activitate de altădată, mai „vorbesc” doar câteva fotografii de epocă.

Astăzi, în faţa uzinei, scăpat de tăvălugul timpurilor noi, despre măreţia puternicului centru muncitoresc, mărturisesc două relicve care mai rezistă încă. Este vorba despre un mic monument cu o placă comemorativă și de o fântână arteziană.

Doi stâlpi de zidărie, placaţi cu cărămidă aparentă de culoare roşie, în vârful cărora tronează sigla Căilor Ferate Române, susţin o placă de bronz. Dezvelită în 1953, placa comemorativă îl înștiinţează pe cel care face popas în faţa ei despre faptul că „Muncitorii din Atelierele CFR Cluj, sprijiniţi activ de muncitorii de la Fabrica «Dermata» – azi Uzinele «János Herbák» – și din alte întreprinderi au participat cu hotărâre la luptele eroice din ianuarie-februarie 1933 ale clasei muncitoare”.