La sfârşitul secolului al XIX-lea, la Cluj au fost construite o serie de clădiri reprezentative, obiecte arhitecturale valoroase, care au contribuit decisiv la conturarea imaginii sale de oraş modern. Pe lângă palatele administrative, au apărut şi numeroase clădiri de raport, edificii cu spaţii comerciale la parter şi apartamente de locuit la nivelurile superioare.
Pe cele două maluri ale Someşului, în dreptul Podului Mare, au fost ridicate în această perioadă patru case de raport: Palatul Széky (1893, arh. Pecz Samu), Palatul Babos, Palatul Elián şi Palatul Berde. Acestea formează un ansamblu care se încadrează în tendinţa generală de dezvoltare a oraşului în zonele sale pericentrale, constituind o adevărată poartă de intrare în centrul istoric al oraşului, intens percepută de cei ce veneau dinspre gară. În acelaşi timp, ele marcau locul cel mai important din oraş traversat de cursul de apă al Someşului, contribuind prin prezenţa lor, de o parte şi de alta a râului, la realizarea unei imagini urbane de adevărată metropolă.
Palatul Babos, realizat la începutul anilor 1890, a fost ridicat pentru rentierul Sándor Babos, care închiriase parterul unui depozit de maşini de cusut şi biciclete, care avea şi un mare atelier de reparaţii mecanice, iar o parte din etajul întâi, Societăţii de Asigurări Phöenix.
Limbajul eclectic al palatului este dominat de elemente neo-baroce, autorul necunoscut al proiectului apelând aici la o compoziţie volumetrică şi un stil decorativ ce aminteşte de Hotelul New York din Cluj (astăzi Hotel Continental).
Bibliografie:
Vais, Gheorghe, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918), Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, pp. 113-114.