Edificiul cunoscut în literatura de istorie locală şi sub denumirea de „casa cu coloane” este unul dintre cele mai reprezentative exemple ale arhitecturii neoclasice din oraş şi totodată unul dintre cele mai valoroase palate nobiliare construite după stabilirea la Cluj în anul 1790 a diverselor instituţii guberniale.
Planimetria şi întinderea actuală a clădirii ne indică faptul că pe locul actualului edificiu principal al parcelei se întindeau în epoca medievală şi premodernă trei case orăşeneşti. Dintre acestea, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, clădirea nordică se afla, împreună cu casa vecină, în proprietatea lui András Kakas, un nobil originar din Ungaria, care în faţa pericolului turcesc a fost nevoit să se refugieze din regat şi s-a stabilit în oraşul Cluj. În epocă, casele Kakas erau dintre cele mai reprezentative edificii ale pieţei centrale a oraşului. Importanţa lor este dezvăluită şi de faptul că, de mai multe ori, aici au fost cazaţi şi principii Transilvaniei. Casa Kakas este binecunoscută în literatura clujeană istorică şi datorită unui important eveniment istoric. După mărturia izvoarelor narative ale vremii, în ziua de 29 august 1594 în această casă au fost arestaţi, la porunca principelui Sigismund Báthory, conducătorii facţiunii filoturce, unii dintre cei mai influenţi aristocraţi ai vremii, care aveau să fie executaţi a doua zi în piaţa centrală a oraşului Cluj.
Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, edificiile vechi au ajuns în proprietatea unor familii nobiliare, casa sudică în cea a familiei Kornis şi apoi Csáky, iar cea nordică în posesia familiei Jósika. Formarea lotului actual al palatului Jósika se datorează căsătoriei în anul 1802 dintre moştenitoarea parcelei sudice Rozália Csáky şi János Jósika (1788-1843), personalităţi importante ale istoriei principatului şi ale oraşului Cluj din prima jumătate a secolului al XIX-lea. János Jósika este una dintre figurile proeminente ale vieţii politice din această epocă, ocupând diverse funcţii administrative comitatense şi naţionale, iar în anul 1822 devenind guvernator al Transilvaniei, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1834. Soţia sa s-a remarcat mai ales prin variatele sale iniţiative culturale şi sociale, dintre care se remarcă înfiinţarea primei grădiniţe din oraş, a primului parc public, în care amenajează diverse ateliere meşteşugăreşti pentru întreţinerea săracilor din oraş, a unei asociaţii caritative feminine etc. Înfăţişarea actuală a palatului se datorează lucrărilor finalizate de cuplul amintit în anul 1828, cu această ocazie fiind edificat etajul al doilea al palatului, clădirea căpătând totodată aspectul său neoclasic. În anii 1864-1865, aripile dinspre curte ale clădirii au fost înălţate cu încă un etaj.
Bibliografie:
Jolán Balogh, Kolozsvári kőfaragó műhelyek. XVI. század. Budapest, 1985.
Géza Entz, Kolozsvári késő barokk és újklasszikus házak, în Kolozsvári Szemle, 2. (1943), p. 112-125.
Lajos Kelemen, A kolozsvári Jósika-ház, în Idem, Művelődéstörténeti tanulmányok, vol. I. Kolozsvár, 2006, p. 257-259.
Zsolt Kovács, Radu Lupescu, Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 10 (Palatul Jósika). Studiu istoric (Manuscris). Cluj-Napoca, 2015.
Klára Papp, A Csáky-Jósika házaspár kapcsolatai levelezéseik tükrében, în A személyes történelem forrásai. A 70 éves dr. Nagy Ferenc címzetes igazgató tiszteletére. 2014, p. 151-182 (Szabolcs-szatmár-beregi levéltári évkönyv, 20).
Lajos Szádeczky, Kakas István és a kolozsvári „Báthory-ház”, în Magyar Történelmi Tár, seria 3, vol. 20, 1897.
Idem, A kolozsvári „Báthory-ház” legendája, în Erdélyi Múzeum, 1897, p. 17-32.