Importanță
Parcul Cetăţuia reprezintă, totodată, şi un important punct turistic, mai uşor accesibil de pe promenada din sud-est unde este amplasată Crucea de pe Cetăţuie, care aminteşte de martirii Revoluţiei de la 1848, şi care oferă vizitatorilor o superbă panoramă asupra urbe.
În 1687 a fost semnat Tratatul de la Blaj, document prin care Imperiul Habsburgic impunea unui număr de 12 orașe din Transilvania să ofere adăpost trupelor sale pe durata iernii. Momentul a reprezentat începutul incursiunii austriece în Transilvania. În ce privește Clujul, fortificațiile medievale ale orașului au fost considerate învechite, cu posibilități de cazare necorespunzătoare pentru soldații imperiului. În consecință, s-a decis construirea unei cetăți noi, pe Dealul Cetățuia, locație strategică datorită vederii panoramice pe care o oferea asupra centrului vechi al orașului. Construcția cetății a început în anul 1715 și a fost finalizată peste aproximativ 20 de ani.
Una dintre principalele căi de acces în Cetate era Poarta Vieneză (Wiener Tor), ridicată în 1734, găzduia încăperi destinate soldaților ofițeri la etaj. În același timp, Poarta Vieneză asigura accesul pentru vehicule pe un drum ce înconjura dealul spre nord.
În interiorul incintei, în fața porții principale, cea a Vienei, se ridicau două clădiri de dimensiuni mai considerabile: clădirea comandamentului fortificației și o cazarmă. Intrarea în cetate dinspre centru se face prin Poarta Apei (Wasser Thor), situată pe latura estică. Alte trei edificii, de dimensiuni mai reduse, se aflau în zona porții Apei: la nord de aceasta, pulberăria, iar in fața intrării, brutăria cu un plan specific în forma de V și magazia de alimente.
Pe planul Cetățuii, păstrată în Kriegsarchiv Viena, și datată pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, apare sub denumirea de Poarta Principală (Haubt Thor), accesul prin aceasta poartă fiind asigurată de podul principal (haubt Brucke), un pod cu o structură din lemn. Pe acest plan apare planul parterului clădirii, a cărei planimetrie corespunde în totalitate cu cea din prezent.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, cetatea își pierde importanța sa militară, și în consecință în anul 1782, printr-un decret, regele a ordonat vinderea acesteia, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat
Astăzi a mai rămas doar o parte din vechea cetăţuie: patru clădiri, părți din pereți și reduta, care a devenit Turnul Paraşutiştilor. Componentele sale de pe latura sudică au fost făcute una cu pământul odată cu construirea Hotelului Belvedere, în anii ’70. În 1995, o cruce de fier a fost plasată aici, în memoria celor care au fost închiși și uciși în fosta închisoare.
Sursa text www.imperialtransilvania.com