Una dintre cele mai importante investiţii private din cadrul programelor administrative s-a realizat la Cluj prin construirea în anul 1910 a Palatului Camerei de Comerţ şi Industrie, pe baza planurilor arhitectului budapestan József Hubert.
Camera de Comerţ şi Industrie din Cluj fusese înfiinţată la 19 ianuarie 1851, pentru reprezentarea intereselor comercianţilor şi industriaşilor, susţinând printre altele introducerea căii ferate şi simplificarea sistemului vamal. Samuel Dietrich a fost primul său preşedinte, vicepreşedinte fiind industriaşul Peter Rajka. Rolul fundamental jucat în dezvoltarea economică a oraşului în a doua jumătate a secolului XIX de această instituţie şi-a găsit expresia în plan arhitectural în noul său sediu, impunătorul palat care avea rolul de a asigura spaţiile necesare întrunirilor şi activităţilor specifice, dar şi să exprime coeziunea şi forţa economică a acestei asociaţii economice private.
Palatul de plan patrulater are o compoziţie simetrică, cu spaţiile dispuse în jurul unei curţi interioare centrale. Cele mai ample funcţiuni au fost amplasate pe faţada principală, orientată spre nord: birourile conducerii la etajul 1 şi două săli de şedinţe la etajul 2, la care se ajungea prin parcurgerea succesiunii de spaţii reprezentative: vestibul, hol şi scara de onoare.
Palatul prezintă decor abundent atât pe faţade, cât şi în spaţiile interioare, unde stilul Secession de inspiraţie lechneriană coabitează cu elemente orientale sau baroce. Efectele cele mai spectaculoase s-au obţinut în spaţiul concav al sălii de onoare, unde datorită conformaţiei ei ce combină o rampă centrală liniară cu două rampe secundare curbate, s-a creat sub luminatorul zenital o scenografie remarcabilă.
Expresivitatea acestui spaţiu este accentuată de contrastul dintre masivitatea parapeţilor de piatră şi preţiozitatea elementelor decorative aplicate pe tavane, stâlpi şi pereţi. Accentul decorativ al scării monumentale era dat de desenul Secession floral aplicat pe tavanul de sticlă al luminatorului zenital. Strălucirea conferită acestuia de razele soarelui îl făceau să devină un punct de atracţie irezistibilă pentru cei care urcau sau coborau scările.
Din multitudinea decoraţiilor interioare, se remarcă o figură feminină, plasată pe cei doi pereţi laterali ai vestibulului, ce conţine în compoziţia ei şi emblema instituţiei: un mănunchi de instrumente simbolizând varietatea domeniilor economice.
După naţionalizarea din anul 1948, palatul a devenit sediul Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, iar începând cu anii 1991-1992 a fost sediul Consiliului Judeţean şi al Prefecturii judeţului Cluj.
Bibliografie:
Lajos Asztalos, Kolozsvár helynevei, în Szabadság, 17 nov. 2004.
György Gaal, Magyarok utcája: A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei‚ házai‚ lakói. Erdélyi Múzeum-Egyesület, Kolozsvár, 1995, http://mek.oszk.hu/02800/02808/, accesat la 28 nov. 2015.
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009.