Construit imediat după cucerirea romană, în timpul domniei împăratului Traian (106-117 d.Hr.), castrul a jucat un rol important în monitorizarea accesului dinspre vestul provinciei Dacia.
Pe durata existenței sale, au fost identificate trei faze de construcție. De la o primă fortificație cu incinta de val de pământ și palisade de lemn, castrul s-a extins, fiind edificat în piatră între mijlocul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea d.Hr.
În istoria sa au fost consemnate evenimente semnificative, unul dintre acestea fiind vizita împăratului Caracalla din anul 214 d.Hr.
În prezent, castrul auxiliar de la Bologa este considerat unul dintre cele mai bine conservate situri arheologice de acest gen din România.
Pe durata existenței sale, au fost identificate trei faze de construcție. De la o primă fortificație cu incinta de val de pământ și palisade de lemn, castrul s-a extins, fiind edificat în piatră între mijlocul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea d.Hr.
În istoria sa au fost consemnate evenimente semnificative, unul dintre acestea fiind vizita împăratului Caracalla din anul 214 d.Hr.
În prezent, castrul auxiliar de la Bologa este considerat unul dintre cele mai bine conservate situri arheologice de acest gen din România.
În interiorul fortificației au fost evidențiate: clădirea comandamentului (principia), reședința comandantului (praetorium), grânare (horrea) și barăci.
Din curtea principiei se trecea într-o sală acoperită (basilica), care avea cel puțin un tribunal pe lateral. Cele 4-5 încăperi din spate erau destinate probabil administrației, cea din centru servind drept sanctuar al stindardelor trupei.
Praetoriumul are planul tipic al unei case mediteraneene, cu o curte centrală, prevăzută cu portic pe toate laturile. Încăperile de pe laturile de est și parțial de sud au sistem de încălzire pe sub podea (hypocaustum).
Macheta tridimensionala a castrului a fost amplasată in interiorul castrului prin proiectul de revitalizare turistică.



