Situat într-unul dintre cele mai expuse puncte ale sistemului de fortificare al oraşului, turnul este menţionat pentru prima dată în anul 1475, în timpul domniei regelui Matia Corvin, dată la care întreţinerea şi apărarea sa erau deja atribuite breslei croitorilor și postăvarilor. Interiorul acestuia era delimitat pe mai multe niveluri, amenajate pe grinzi groase din lemn de stejar, fixate în grosimea zidului sau aşezate pe decroşuri de zidărie, şi podite cu scânduri din lemn. Accesul între etaje era realizat cu ajutorul unor scări interioare, de asemenea confecţionate din lemn. Din raţiuni strategic-defensive, paramentele turnului au fost prevăzute cu ferestre de tragere.