Un edificiu cu două etaje întins între Palatul de Justiţie și strada General Traian Moșoiu, delimitează latura estică a Pieţei Ștefan cel Mare. Este vorba despre vechea Cazarmă „Sfântul Gheorgheˮ, ridicată în prima decadă a secolului al XIX-lea. În faţa cazarmei, flancându-i intrarea, au fost amplasate busturile a doi generali.
Latura de sud a aleii dinspre vechea Cazarmă „Sfântul Gheorgheˮ este păzită de generalul de corp de armată Nicolae I. Dăscălescu (1884-1969), fost comandant ai Armatei a 4-a Române. A participat la cele două conflagraţii mondiale. În 1916, la intrarea României în Primul Război Mondial, dobândise gradul de căpitan.
Asemeni camaradului său, Nicolae Dăscălescu a avut o carieră militară fulminantă, devenind în ianuarie 1945 comandant al Armatei a 4-a, în locul generalului Avramescu. Adversitatea faţă de ofiţerii politici, apăruţi în cadrul armatei după preluarea puterii de către comuniști, a dus la destituirea și trecerea sa în rezervă cu gradul de soldat, la data de 1 iunie 1945. Apoi, în luna septembrie a aceluiași an, învinuit de crime de război, a fost arestat și judecat. Faptul că acuzaţiile nu au putut fi susţinute cu probe i-au adus achitarea și reabilitarea. Dar viaţa romanţată a lui Dăscălescu și-a urmat destinul care l-a purtat între „agonie și extaz”. Astfel, în noiembrie 1948, „proaspătului” soldat i s-a tăiat pensia, confiscându-i-se și câteva proprietăţi. Învinuit fiind de „sabotaj agricol”, fără a avea parte de un proces care să-i poată proba vinovăţia, în 1951 este arestat iar și întemniţat la închisoarea Jilava, de unde a fost eliberat după patru ani, la finele toamnei lui 1955. În anul următor, a fost repus în drepturi, restituindu-i-se pensia urmare a reabilitării și avansării la gradul de general-colonel, grad echivalent cu cel de general de armată. De-a lungul timpului, Nicolae Dăscălescu a respins orice colaborare cu Ministerul Apărării cu prilejul evenimentelor dedicate diverselor comemorări, iar într-un gest de frondă faţă de noua putere, a refuzat să-și scrie memoriile.
Apoi, după opt decenii și jumătate de viaţă zbuciumată în care a trecut pe lângă moarte de nenumărate ori, generalul a trecut în nefiinţă la 28 septembrie 1969, fiind înhumat cu toate onorurile militare, în prezenţa unui cortegiu funerar de peste 10.000 de oameni.