Ridicarea Bisericii Reformate din „Orașul de Jos” a început în anul 1829, după ce în anul 1827, o furtună a afectat grav, smulgându-i acoperişul, vechiul edificiu de cult al comunității calvine clujene, aflat pe locul actualului sediu al Institutului de Teologie Protestantă. Din mobilierul liturgic al bisericii vechi au fost transportate în cea nouă orga, strana pictată datată în anul 1720 și cea pictată în secolul XIX, alături de cele două clopote turnate în anul 1798.
Strângerea de fonduri pentru noua biserică a început în anul 1828, cu un an înainte comunitatea solicitând oraşului și cedarea unei porţiuni ruinate a fostei incinte de fortificație, pentru reutilizarea materialului de construcție.
Primele proiecte ale bisericii au fost elaborate de Georg Winkler, un meşter arădean stabilit la Cluj. Acesta a utilizat ca model pentru noul edificiu de cult clujean, biserica reformată din Debreţin. După ridicarea sa, biserica va deveni cel mai valoros monument neoclasicist al oraşului de pe Someș.
Depunerea pietrei de temelie a avut loc la 3 octombrie 1829 în cadrul sinodului ţinut la Cluj, cu această ocazie fiind editat şi un volum dedicat începerii construirii noului lăcaş. Lucrările de construcţie au înaintat lent, fiind împiedicate în anul 1836 de moartea lui Winkler. Locul său a fost preluat provizoriu de János Schilling, iar din anul 1839 de Anton Kagerbauer, cel care va deveni în deceniile următoare cel mai important arhitect al neoclasicismului şi al romantismului din Transilvania. Astfel, fațadele laterale şi acoperişul au fost terminate în anul 1838 încă sub Schilling, iar începând cu anul 1840, s-a continuat cu monumentala faţadă principală, lucrările fiind deja conduse de Kagerbauer.
Faţada dispune de un rezalit accentuat, prevăzut cu un timpan susţinut de şase coloane cu capiteluri corintice, deasupra căruia Kagerbauer a construit un atic, pentru a accentua caracterului monumental al întregii compoziții. Cele două turnuri au fost finalizate în anul 1842, respectiv 1845.
Biserica este un edificiu de plan central conform exigenţelor liturghiei calvine, cu o cupolă ce se află în mod neobișnuit sub un acoperiş. Spaţiul interior al bisericii, acoperit cu calote boeme şi cupola centrală, au fost finalizate între anii 1847-1850.
La interior, Kagerbauer a proiectat și tribunele navei laterale, respectiv decorul arhitectural, înainte de renunța la continuarea lucrării, din cauza lipsei continue de fonduri. Locul său a fost preluat de János Böhm, un cunoscut meşter clujean al vremii, care a proiectat amvonul, iar băncile bogat sculptate au fost executate de tâmplarii József Dalchau şi Lajos Kállai.
Biserica, inaugurată la 12 octombrie 1851, a fost tencuită la exterior abia în anul 1856, iar în anul 1861 s-a montat și orologiul.