Începuturile istoriei comunităţii unitariene din Cluj sunt legate de biserica parohială Sf. Mihail. Prim-parohul acesteia de la sfârșitul anilor 1560, Ferenc Dávid (Franz Hertel) – devenit adeptul preceptelor antitrinitariene – îi va convinge pe cei mai mulți dintre locuitorii oraşului să treacă la această confesiune reformată. Din anul 1568 – timp de aproape 150 de ani – edificiul de cult din centrul Clujului a fost folosit de către biserica unitariană, confesiune devenită majoritară în oraş. Pe parcursul secolelor XVI-XVII, biserica unitariană din Cluj a fost formată din două comunităţi distincte, cea a saşilor şi cea a maghiarilor. După anul 1661, celor două li se adaugă şi o importantă comunitate de unitarieni polonezi, refugiaţi la Cluj datorită măsurilor drastice întreprinse de către Contrareforma catolică din Polonia. Din momentul constituirii noii confesiuni, Clujul a devenit centrul unitarianismului transilvănean, poziție păstrată de către oraș până în prezent.
La câteva decenii după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic, au fost adoptate o serie de măsuri în favoarea bisericii romano-catolice. Printre cele mai importante inițiative s-a numărat și retrocedarea unor biserici pierdute în timpul Reformei. Ca urmare a unor decrete imperiale, biserica din Piaţa Centrală a oraşului Cluj a fost cedată în anul 1716 cultului romano-catolic. În acest context, biserica unitariană va fi nevoită să-şi ţină slujbele în diferite case particulare ale oraşului, la începutul secolului al XVIII-lea funcționând în paralel patru săli de rugăciune. La sfârşitul veacului, în oraș mai existau doar două săli de rugăciune. În acest context – și beneficiind de efectele “Edictului de toleranţă” al împăratului Iosif al II-lea – în anul 1791 a apărut ideea construirii unei biserici pentru comunitatea unitariană clujeană. În acelaşi an se va decide şi locul viitoarei biserici, pe amplasamentul a trei case de pe latura de nord a străzii Ungureşti ”de Interior” (astăzi b-dul. 21 Decembrie 1989). În anul următor au fost demarate lucrările de demolare a celor trei imobile și s-a aşezat piatra de temelie a lăcașului de cult. Noua biserică unitariană a oraşului a fost ridicată, conform contractului semnat cu arhitectul Anton Türk, între anii 1792 și 1796. Lucrările de dulgherie au fost realizate de către Anton Überlacher, mobilierul de către István Vas, amvonul din alabastru fiind opera unui pietrar necunoscut. Acesta din urmă a fost realizat după planul lui A. Türk, la comanda episcopului István Lázár. Lucrările de construcție a edificiului au epuizat toate fondurile bisericii, astfel că orga a fost comandată meșterului de orgi Samuel Metz din Biertan, abia în anul 1804. Aceasta – o piesă cu zece registre și prospectul decorat de către pictorul György Posoni – a fost predată în anul următor. În anul 1928 a fost înlocuită cu o orgă realizată de firma lui Ferenc Szeidl din Oradea.
În ciuda fundaţiei solide, edificiul a avut de suferit curând după terminarea lucrărilor. La sfârşitul deceniului al treilea al veacului al XIX-lea, pereţii şi bolţile crăpate ale bisericii necesitau deja lucrări de restaurare. Cu această ocazie au fost construite și contraforturile exterioare ale bisericii, după proiectul arhitectului Antal Alföldi. În anul 1908, coiful simplu – în patru ape – al turnului a fost înlocuit cu un coif bulbat barocizant, proiectat de arhitectul-şef al oraşului, Lajos Pákei. Biserica a mai fost restaurată în anii 1910, 1948 şi între anii 1967-1968.
Edificiul este o biserică-sală, cu un atriu şi cu un altar poligonal. Faţada principală este dominată de rezalitul central al intrării, încoronat de turnul cu două etaje purtând un acoperiş în formă de bulb. La nivelul superior, pereţii turnului sunt articulaţi cu pilaştri în stil ionic, faţadele bisericii fiind marcate cu pilaştri în stil doric. Faţada principală este ornată cu diverse reliefuri rococo, într-o compoziție de ghirlande, trandafiri, vrejuri de viţă-de-vie şi panglici împletite. Deasupra intrării se află inscripţia: IN HONOREM SOLIUS / DEI. MDCCXCVI (În onoarea unicului Dumnezeu 1796). Nişa intrării principale este împodobită în partea superioară cu relieful unei scoici decorate cu ramuri înfrunzite.
Atriul este acoperit cu o boltă semicilindrică, respectiv cu două bolţi semicilindrice cu penetraţii, iar spațiul navei cu o boltă cu calotă boemă şi două calote eliptice. Interiorul bisericii este articulat de pilaştri dublaţi, în stil corintic. Plastica interiorului este îmbogăţită prin balcoanele de la etaj, ieşite în relief curb şi prin decorul din stucatură al bolţilor. Amvonul este ornamentat cu trandafiri, frunze de acant şi draperii.
În spaţiul de trecere din colţul de sud-vest al bisericii se află celebra piatră de pe care, conform tradiţiei, revenit de la Dieta din Turda din anul 1568, Ferenc Dávid a ţinut un discurs impresionant, determinând convertirea tuturor locuitorilor Clujului la confesiunea unitariană. Lângă intrarea în biserică se păstrează o serie de lespezi funerare provenite din Cimitirul Central, dintre care se remarcă cea a predicatorului polonez Andreas Lachovius (1691).