Pe teritoriul fostului cartier „Hidelve”, în piaţa de lângă Grand Hotel Napoca, este amplasat grupul statuar „Horea, Cloșca și Crișan”, închinat memoriei celor trei conducători ai Răscoalei ţărăneşti din 1784-1785 din Transilvania. Operă a sculptorului Ion Vasiliu, monumentul inaugurat în 1974, a împrumutat numele său pieţei în care se află.

Din centrul soclului hexagonal se înalţă o coloană triunghiulară în secţiune, ornamentată cu motivul roţii, simbol al supliciului îndurat de cei trei lideri ai ţăranilor. Horea, Cloșca și Crișan sunt așezaţi cu spatele la faţetele coloanei. De pe chipurile lor încremenite în bronz răzbate hotărârea și dârzenia cu care și-au urmărit scopurile.

Horea, într-o atitudine protocolară, ţine în mâna stângă o jalbă, iar cu dreapta pare a-și aranja veșmântul înaintea intrării în audienţă la împăratul austriac Iosif al II-lea.

Cloșca are mâinile încleștate pe o armă cu mâner lung și lama încovoiată, asemeni celor folosite de triburile dacice, iar Crișan, cu sabia pavăză peste piept, pare pregătit de apărare și contraatac.

Vasile Ursu Nicola, zis Horea, Ioan Oargă, poreclit Cloşca, şi Marcu Giurgiu, chemat şi Crişan, au fost liderii răscoalei ţărăneşti din Transilvania, în timpul guvernatorului Samuel von Brukenthal şi al împăratului Iosif al II-lea. În mod deosebit, răscoala s-a îndreptat împotriva privilegiilor nobiliare şi ecleziastice din Transilvania acelor vremuri.

Printre revendicările răsculaţilor s-au numărat desfiinţarea nobilimii, împărţirea pământurilor şi plata impozitelor de către toţi locuitorii țării (nu doar de plebe, ci și de nobilime). De asemenea, au cerut şi desfiinţarea iobăgiei, precum şi dreptul de a se înrola în regimentele de graniţă.

Urmare a mai multor discuţii purtate cu împăratul Iosif al II-lea cu ocazia celor patru audienţe care i-au fost acordate, Horea s-a întors în Transilvania şi, convins de sprijinul împărătesc, a atacat şi a incendiat câteva reşedinţe nobiliare. Acest fapt a declanşat o amplă mişcare populară. Pornită din satele Curechiu şi Mestecăniş din Hunedoara, revolta s-a extins rapid, cuprinzând vestul Ardealului.

Iarna care tocmai se instalase, împreună cu trădarea, au pus capăt răscoalei, capii acesteia, Horea şi Cloşca, fiind prinşi şi executaţi prin tragerea pe roată, pe platoul chemat „La Furci” din Alba-Iulia. De aceeaşi pedeapsă a avut parte şi trupul lui Crişan, cu toate că acesta, potrivit autorităţilor, se spânzurase în închisoare, cu nojiţele de la opinci sau cu tivul cămăşii, întrebuinţând o piatră cu ajutorul căreia a învârtit legătura până a murit. Neexistând nicio dovadă în acest sens, moartea lui Crişan rămâne învăluită în mister, lăsând loc supoziţiei potrivit căreia a fost ucis pentru a i se astupa gura.

Cercetarea căpitanilor răscoalei a fost încredinţată de către împăratul Iosif al II-lea, comisarului conte Iankovits. Suveranul era neliniştit în ceea ce priveşte cercetarea liderilor cetelor de ţărani, întrucât nobilii şi magnaţii unguri lansaseră acuzaţia potrivit căreia el însuși l-ar fi îndemnat pe Horea să se răscoale împotriva lor. De aceea, în instrucţiunile pe care le-a dat comisarului Iankovits, Iosif al II-lea a scris că „are speranţă că nu se va dovedi că din ţară sau afară din ţară să fi fost îndemnat la revoluţie pe Horea”. Astfel, asupra motivelor care au generat răscoala, Horea a fost chestionat de șase ori, Cloşca de asemenea, iar Crişan numai de două ori. În timp ce Horea şi Cloşca nu au acuzat pe nimeni de incitare la răscoală, Crişan a declarat că a fost cauzată de greutatea serviciului iobăgesc şi de refuzul nobililor şi a funcţionarilor de a comunica rezoluţiunile împăratului.

Pe capetele celor trei lideri ai răscoalei s-a pus câte un premiu de 300 de galbeni. Astfel, s-au găsit câţiva ţărani care, asemeni lui Iuda, arhetipul consacrat al trădătorilor încă din zorii erei creștine, ispitiţi de bani, au ajutat la capturarea lui Horea, Cloşca şi Crişan, în vreme ce preoţii români care se raliaseră mişcării, umblau prin sate spre a strânge banii necesari pentru ca Horea să se poată duce a cincea oară la Viena, spre a pleda cauza iobăgimii române în faţa împăratului Iosif al II-lea.

La 27 decembrie 1784, câţiva ţărani s-au apropiat de coliba de crengi din Codrul Scoragetului, aflată în Munţii Gilăului, în care se ascundeau Horea şi Cloşca. Susţinând că umblă după vânat, au fost primiţi în coliba celor doi. La un semnal, s-au năpustit asupra lor, i-au legat, iar apoi i-au predat autorităţilor. Tot prin trădare, la 30 ianuarie 1785, a fost capturat şi Crişan.

Cu toate că răscoala a fost înfrântă, sacrificiul celor trei nu a fost zadarnic. În anul următor, 1785, printr-un act solemn datat 22 august şi promulgat de împăratul Iosif al II-lea, în Ardeal a fost desfiinţată iobăgia.

Ultimele articole
Un nou muzeu pe harta Clujului
Mina - cel mai mare centru de artă imersivă și instalații interactive din Europa
MINA lansează Monet: The Immersive Show
Târgul de la Negreni
Cel mai vechi și renumit târg din România