Obeliscul Carolina este unul dintre cele mai reprezentative monumente publice neoclasice din Transilvania, sculptorul reliefurilor sale fiind de asemenea unul dintre cei mai renumiţi sculptori ai istoriei artei neoclasice din Austria.
Monumentul a fost ridicat în latura de sud a Pieţei Centrale a oraşului în anul 1831, în memoria vizitei împăratului Francisc I şi a soţiei acestuia, Carolina Augusta din anul 1817. Ridicarea monumentului a fost iniţiată de către Sámuel Páll, judele primar al oraşului. După ce propunerea a primit avizul favorabil al împăratului, la 1 mai 1818 consiliul orășenesc al Clujului a înaintat Guberniului Transilvaniei şi curţii imperale cinci proiecte spre aprobare, iar în anul următor a demarat şi strângerea fondurilor necesare. La data de 21 decembrie 1821, autoritățile oraşului au încheiat contractele pentru realizarea monumentului cu pietrarii clujeni Mihály şi Antal Schindler, respectiv cu Sámuel Nagy pentru realizarea reliefurilor decorative. Lipsa de fonduri însă a întârziat începerea lucrărilor. Momentul cel mai important în istoria monumentului a fost implicarea procurorului clujean, renumitul orator Imre Topler, care s-a angajat pentru completarea fondurilor şi pentru coordonarea lucrărilor. Într-o primă fază, Topler a decis recioplirea celor patru statui de vulturi, realizate de către Antal Csűrös, a comandat portretele cuplului imperial din Viena în locul portretelor turnate de către Sámuel Nagy, precum şi reliefuri noi de la renumitul profesor al Academiei de Arte din Viena, sculptorul Josef Klieber.
Monumentul a fost dezvelit în data de 4 octombrie 1831, de ziua onomastică a împăratului, în cadrul unei festivităţi solemne. Sculptorul Josef Klieber n-a aşteptat data dezvelirii, întorcându-se la Viena în luna septembrie, după ce a pictat şi portretul lui Topler.
Obeliscul Carolina a fost mutat în Piaţa Muzeului (fosta Piaţă Carolina) la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu ocazia lucrărilor de sistematizare a Pieţei Centrale. Denumirea de Piaţa Carolina provenea de la existenţa în acest loc a Spitalului Carolina, înfiinţat cu sprijinul împărătesei, astfel spaţiul fiind ideal şi pentru noul amplasament al obeliscului.
Monumentul se compune dintro-o bază treptată, un postament articulat cu pilaştrii şi o cornişă profilată proeminentă, încoronat în partea superioară de obeliscul propriu-zis. Obeliscul este flancat în cele patru colţuri de patru statui de vultur din calcar, ţinând în cioc câte o cunună de lauri realizată din fier forjat. Latura principală a postamentului este decorată cu stema oraşului Cluj, cea posterioară cu o placă cu inscripţie, turnată din fontă, în care sunt redate circumstanţele ridicării monumentului. Pe suprafeţele laterale apare câte un relief figurativ plat de o calitate deosebită. Pe latura principală a obeliscului se află portretul cuplului imperial, într-un medalion. Pe latura de est a postamentului este reprezentată scena sosirii caleştii imperiale prin poarta străzii de Mijloc, în prim-planul scenei apărând un grup de cetăţeni entuziaşti şi cortegiul călăreţilor, reprezentând probabil nobilimea şi conducerea oraşului, venită în întâmpinarea împăratului. Pe latura de vest este redat cuplul imperial în poarta Spitalului Carolina, în cadrul unei scene în care împărăteasa îi dă de pomană unei cerşetoare, înconjurată fiind de cortegiul imperial. Figura împăratului apare într-un costum scurt în faţă şi joben, după moda specifică teritoriilor germane din epocă. Portretul cuplului imperial este cioplit din marmură, fiind susţinut de un geniu înaripat. Aceste portrete neoclasiciste, realizate în profil, evocă tipul portretelor imperiale din perioada târzie a artei romane.
Bibliografie selectivă
Lajos Kelemen, Az óvári emlékoszlop, în idem, Művészettörténeti tanulmányok. Red. B. Nagy Margit. Bukarest, 1982, p. 94-98.
László Pusztai, A kolozsvári királylátogatás emlékműve 1831-ből, în Építés-Építészettudomány, 5, 1983, 1-4, p. 353-365.