Piaţa Mihai Viteazul este dominată de statuia ecvestră a voievodului unificator de neam și ţară, Mihai Viteazul (1557-1601). Din anul 1919, ea a preluat numele marelui domnitor, iar din 1976 îi găzduiește monumentul, operă a sculptorului Marius Butunoiu. Soclul statuii voievodului Mihai Viteazul, realizat dintr-un bloc masiv de beton placat cu piatră, are 4,7 metri înălţime şi a fost amplasat pe o platformă triunghiulară, prevăzută cu trei rampe largi de acces, ce se intersectează în unghiuri cu aceasta.

Trei basoreliefuri împodobesc laturile platformei. Două dintre ele, cel de sud-vest, respectiv nord-vest, evocă momentele unirii Moldovei și a Transilvaniei cu Ţara Românească. Cel de-al treilea basorelief , situat pe latura estică, prezintă o secvenţă din luptele purtate de Mihai Viteazul cu otomanii, la baza lui fiind așezată stema Ţării Românești. Celelalte două basoreliefuri au la bază stemele Moldovei şi Transilvaniei.

Stema sigilară a domnitorului, purtând însemnele heraldice ale celor trei ţări române, a fost aplicată pe soclul statuii. Sub ea se află o inscripţie cu următorul text: „Mihai Viteazul, 1593-1601, Domnul Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.

În spatele monumentului, o fântână arteziană, datând din timpul marii sistematizări a pieţei de la începutul deceniului al șaselea al secolului XX, delimitează latura estică a esplanadei din faţa cinematografului „Florin Piersic”.

Mihai Viteazul a devenit domn al Ţării Româneşti în toamna anului 1593, fiind, simultan, domnitor al Transilvaniei, între 1599 şi 1600, precum şi domn al Moldovei, în 1600.

Confruntându-se cu marile puteri ale vremii, otomanii, habsburgii, polonii, a înfăptuit ceea ce niciunul dintre înaintaşii săi nu izbutiseră, realizând, pentru scurt timp, independenţa dublată de unitatea naţională.

Biruitor la Călugăreni, Târgovişte şi Giurgiu, apoi la Şelimbăr şi Guruslău, sfidând puterea armatelor otomane şi pe cele ale lui Andrei Báthory, principele Transilvaniei şi suzeranul Ţării Româneşti, precum şi oştile polone în Moldova, Mihai Viteazul devenea „Restitutor Daciae”, potrivit menţiunilor izvoarelor contemporane, care recunoşteau, astfel, în mod indirect, identitatea spaţiului dacic cu cel al etnogenezei românilor. La 1 noiembrie 1599, Alba Iulia a devenit capitala tuturor românilor, domnitorul aducând sub stăpânirea lui „şi hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova, Ţara Românească!”.

În data de 16 august 1601, Mihai Viteazul, în fruntea oastei sale, a pornit spre Turda, unde şi-a stabilit tabăra. Acolo, în dimineaţa zilei de 19 august, a fost asasinat mişeleşte, din ordinul împăratului Rudolf al II-lea, de către generalul György Basta. Corpul lui Mihai Viteazul a rămas la Câmpia Turzii, iar capul său a fost înmormântat la Mănăstirea Dealu, aflată în apropiere de Târgovişte. Cu toate acestea, adversarii săi nu au putut ştirbi faima de care s-a bucurat voievodul în calitate de apărător de neam şi ţară, precum şi de pavăză a creştinătăţii.

Numele şi figura lui Mihai Viteazul sunt şi vor fi păstrate în moştenirea sacră a românilor de pretutindeni. Referindu-se la Mihai Viteazul, Grigore Tocilescu scria: „Mihai a rămas pururea eroul naţional al tuturor românilor, simbolul de unire al fraţilor despărţiţi de vitregia soartei şi de vecinii cotropitori”.

În opinia lui Dimitrie Onciu, „Mihai a devenit pentru generaţiile viitoare, reprezentantul măreţului ideal al unirii. El a căzut jertfă pentru ca să adeverească cuvântul: nici o idee nu va învinge fără sacrificiul suprem”. „A-l uita pe Mihai Viteazul – consemna Nicolae Iorga – acum şi întotdeauna, ar fi să ne uităm pe noi înşine, să părăsim menirea noastră”.

Ultimele articole
Un nou muzeu pe harta Clujului
Mina - cel mai mare centru de artă imersivă și instalații interactive din Europa
MINA lansează Monet: The Immersive Show
Târgul de la Negreni
Cel mai vechi și renumit târg din România