În centrul oraşului se află Piaţa Unirii, reprezentând „punctul zeroˮ al municipiului Cluj-Napoca. Ea a constituit inima oraşului medieval, pe laturile căreia s-au înălţat principalele palate nobiliare, grupate în jurul Bisericii „Sfântul Mihail”, amplasată central. Imaginea de ansamblu a pieţei, edificată la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a păstrat aproape neschimbată până în prezent.
De-a lungul istoriei, piaţa a purtat diverse nume. Iniţial, ea s-a numit Piaţa Mare (fiind una dintre cele mai mari ca dimensiune din vechile pieţe aflate în centrul şi sud-estul Europei), spre deosebire de centrul oraşului vechi, cunoscut drept Piaţa Mică (actuala Piață a Muzeului). În anul 1869, piaţa şi-a schimbat numele, devenind Piaţa Principală, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX era cunoscută sub numele de Piaţa Regele Matia, fiind dominată de noul grup statuar Matia Corvin.
Ca urmare a unirii Transilvaniei cu România în 1918, spaţiul central al oraşului a devenit Piaţa Unirii, nume pe care l-a păstrat în toată perioada interbelică. După Al Doilea Război Mondial, începând din anul 1945 şi până la Revoluția din decembrie 1989, s-a numit Piaţa Libertăţii.
După anul 1990 piaţa a revenit la numele anterior perioadei comuniste, acela de Piaţa Unirii, nume pe care îl poartă şi în prezent.