Edificiul cu un plan în formă de U se înscrie în planimetria şi în concepţia tipică a palatelor baroce târzii clujene, construite în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, sub influenţa palatului Bánffy. Pe baza unor informaţii genealogice, presupunem că a fost construit de către contele Károly Bethlen (1784-1837) sau de către părinţii lui, după marele incendiu din anul 1798, care a afectat grav şi clădirile acestei străzi. După moartea acestuia, în urma căsătoriei unicei sale fiice Eszter Bethlen cu contele Lajos Teleki de Glodeni, casa ajunge în proprietatea acestei familii din urmă, iar apoi, pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, probabil prin cumpărare, în cea a familiei conţilor Béldi. După primul război mondial, clădirea a fost folosită de mai multe instituţii de învăţământ. Astfel, în perioada interbelică aici a funcţionat Gimnaziul de băieţi Anghelescu, în anii 1940 Şcoala Primară a Colegiului Reformat. În primăvara anului 1945, edificiul a fost rechiziţionat de armata română şi în încăperile sale a fost amenajat provizoriu un spital militar. După naţionalizarea din anul 1948, a fost folosit pentru şcoala profesională de industria lactatelor, apoi a devenit internat al Liceului de Muzică şi ulterior liceu de informatică. Palatul baroc a fost restaurat la începutul anilor 1980, după care a servit diverse scopuri culturale, cum ar fi expoziţiile colecţiilor private ale Muzeului de Artă, sediu al unor instituţii culturale. În anul 1998 a ajuns în proprietatea Universităţii Babeş-Bolyai.
În ceea ce priveşte arhitectura sa, tipică barocului târziu clujean, trebuie să remarcăm că în timp ce faţada prezintă o articulare specifică palatelor baroce târzii clujene, faţadele dinspre curte, caracterizate prin prezenţa unor arcade pe ambele niveluri, sunt structuri cu forme mai arhaice. În curtea clădirii pot fi văzute mai multe statui baroce, provenite din decoraţiile mitologice de la începutul anilor 1750 ale castelului Bánffy din Bonţida, executate în atelierul sculptorului clujean Johann Nachtigall.
Bibliografie:
Lajos Asztalos, Kolozsvár helynév- és településtörténeti adattár. Kolozsvár, 2004, p. 78, 406.
Nicolae Sabău, Metamorfoze ale barocului clujean. I. Sculptura. Cluj-Napoca, 2003, p. 56-63.
Péter Sas, Mesélő képeslapok. Kolozsvár 1867-1919. Budapest, 2000, p. 158.