Începuturile acestei instituţii muzeale a oraşului se înscriu în amplul proces de sprijinire, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, a învăţământului profesional atât de către autorităţile locale, cât şi de către cele centrale, în vederea dezvoltării diverselor meşteşuguri şi a economiei locale. În contextul acestui fenomen, în această periodă au fost înfiinţate şi în Transilvania şcoli profesionale cu diferite profile, a căror activitate a fost sprijinită şi de colecţii muzeale formate din obiecte de artă decorativă sau din obiecte industriale, fondate pe lângă aceste şcoli.
În cazul Clujului, în anul 1884 a fost organizată Şcoala centrală de desen tehnic sub conducerea arhitectului Lajos Pákei, întors în oraşul său natal după studii arhitecturale vieneze. Bazele colecţiei muzeale au fost puse după concepţia aceluiaşi arhitect încă în anul 1887, iar după vizita împăratului la Cluj în anul respectiv, muzeul a primit numele suveranului, fiind denumit Muzeul de Industrie şi Tehnologie Francisc Iosif I. După o perioadă în care şcoala şi muzeul industrial au funcţionat în diverse spaţii închiriate în oraş, între 1896-1898 pe strada Morii (azi str. Bariţiu) a fost edificat, după proiectele directorului Pákei, un sediu propriu modern, care adăpostea atât şcoala profesională, cât şi colecţiile amintitului muzeu. După un scurt timp, acest edificiu a devenit neîncăpător pentru cele două funcţii, şi în acest fel în anii 1903-1904 pentru colecţiile muzeale a fost construit un nou sediu, pe cealaltă parte a străzii, vizavi de prima clădire, după proiectele aceluiaşi Lajos Pákei.
În formularea arhitecturală a noului edificiu al muzeului, arhitectul-director a luat ca model Muzeul Industrial din Praga, construit în perioada 1897-1900. În ceea ce priveşte limbajul arhitectural folosit, clădirea clujeană este caracterizată de forme neoclasiciste şi neorenascentiste, caracteristice şi altor edificii de învăţământ proiectate de către acest arhitect.
În anii 1960-1970, clădirea a suferit o serie de intervenţii importante cu ocazia transformării sale pentru noile funcţii ale Universităţii Tehnice. Cu această ocazie a fost amplificată aripa dinspre strada Bariţiu şi au fost construite două noi aripi laterale dinspre curte.
Bibliografie:
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 110-111.
Miklós Székely, Pákei Lajos kolozsvári iparmúzeumi és ipariskolai palotái 1882-1904 között, în Ars Hungarica, 2015, nr. 1, p. 29-74.
Idem, Egy élet programja: Pákei Lajos szerepe a kolozsvári iparmúzeum és -iskola létrehozásában, în Fundálók, pallérok, építészek Erdélyben. Szerk. Orbán János. Marosvásárhely-Kolozsvár, 2016, p. 197-231.