Aşa cum documentează sursele scrise, principalele intrări ale oraşului Cluj din epoca premodernă erau prevăzute cu edificii destinate administrării activităţii de vămuire şi depozitare a diverselor mărfuri sosite în oraş. Dintre aceste edificii atestate documentar, cel mai important şi singurul păstrat până în zilele noastre este vama aflată la capătul vechii străzi a Mănăşturului. Edificiul actual a fost construit, cel mai probabil, între 1812 şi 1814, după proiectele lui Josef Leder, unul dintre arhitecţii cei mai cunoscuţi ai barocului târziu clujean. Edificiul este caracterizat de asemenea de elemente stilistice specifice barocului târziu şi are un plan dreptunghiular şi o faţadă principală prevăzută cu o articulare simplă, austeră. La parter, pe latura dinspre curte, se află un culoar de acces cu arcade semicirculare care flanchează un corp de clădire amenajat în rezalit. Toate încăperile de la parter au bolţi baroce. În această clădire a funcţionat vama oraşului până în anul 1895 când, după înglobarea satului Mănăştur în administraţia oraşului, vama a fost mutată pe colţul străzii Câmpului. După această dată, clădirea vechii vame a fost refuncţionalizată pentru nevoile unui oficiu poştal, pe parcursul secolului XX îndeplinind diverse funcţii locative.
Bibliografie:
Mircea Ţoca, Clujul baroc. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1983, p. 71-72.
Lajos Asztalos, Vám, vámházazak, în idem, Kolozsvár közelről. Kolozsvár, 2015, p. 108-111.