În anul 1405, regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) a ridicat o serie de oraşe ale ţării, printre care şi Clujul, la rangul de oraş liber regal, acordându-le totodată şi dreptul de a se înconjura cu ziduri noi de incintă. Construcțiile fortificației Clujului au fost terminate abia după decesul regelui Sigismund, în ultimul sfert al secolului al XV-lea, la presiunea otomană din timpul domniei regelui Matia Corvinul. La sfârşitul secolului al XV-lea, fortificaţiile oraşului aveau ziduri de 3 km lungime, străjuite de 18 turnuri exterioare. Accesul în interiorul incintei era asigurat de şase turnuri de poartă şi două portiţe.
Fragmentul zidului de fortificare de pe str. Potaissa este costruit din blocuri masive din calcar, fiind prevăzut în partea superioară cu un drum de strajă, susținut de trei șiruri de console masive din calcar. Zidul este ranforsat pe latura interioară, cea dinspre nord, cu contraforturi.
Bibliografie:
Jolán Balogh, Kolozsvári kőfaragó műhelyek. XVI. század. Budapest, 1985.
Géza Entz, Erdély építészete a 14-16. században. Kolozsvár, 1996.
Elek Jakab, Kolozsvár története, I-III. Budapest, 1870-1888.
Lajos Kelemen, Művészettörténeti tanulmányok, red. B. Nagy Margit, vol. II. Bukarest, 1982.
Kolozsvár leírása 1734-ből, red. Páter Pál. Kolozsvár, 1944.
András Kovács, Késő reneszánsz építészet Erdélyben. 1541-1720. Budapest-Kolozsvár, 2003.
Melinda Mihály, Kolozsvár erődítményei. Kolozsvár, 2005, 20 p. (Erdélyi Műemlékek, 39).
Csaba Miklósi Sikes, Kolozsvár bástyái és városfalai. Adatok a középkori Kolozsvár katonai jellegű építkezéseihez, în Művészettörténeti Értesítő, 1999/2, p. 269-284.
István Nagyajtai Kovács, Vándorlások Kolozsvár kőfalai körül. Nemzeti Társalkodó, 1840.
Adrian Andrei Rusu, Castelarea Carpatică. Fortificaţii şi cetăţi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV). Cluj-Napoca, 2005.