Casa Tauffer a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, fiind apoi reconstruită în stilul Renașterii în secolul al XVII-lea. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, după ce a intrat în proprietatea lui Johann Tauffer, edificiul a fost lărgit spre nord, prin contopirea cu clădirea învecinată dinspre nord, fațadele fiind prevăzute cu această ocazie cu o decorație neoclasică unitară. Tapiserul Johann Tauffer provine dintr-o familie din vestul Ungariei și ajunge în Transilvania în contextul lucrărilor la interioarele palatului Brukenthal din Sibiu. După mutarea sediilor instituțiilor guberniale din Sibiu la Cluj în anul 1790, cu speranța unor comenzi mai importante, se mută și el la Cluj, unde în deceniile următoare familia devine una dintre cele mai influente familii de meșteșugari și comercianți din oraș.
Clădirea a fost construită pe un plan în formă de L, pe trei niveluri (subsol, parter și etaj). Fațada principală a clădirii, străpunsă de trei axe de goluri, este decorată în stil neoclasic. Fațada laterală, prevăzută cu doisprezece axe de goluri, conservă unicul element gotic al edificiului, o fereastră gotică, restaurată și completată în urma renovării clădirii. Poarta de intrare a acestei fațade este decorată cu monograma lui Johann Tauffer, cel care a edificat clădirea în forma sa actuală. În spațiile interioare ale parterului se mai păstrează și azi urmele fostelor console renascentiste din calcar ce susțineau bolțile semicilindrice cu penetrații, specifice stilului Renașterii, precum și câteva ancadramente de uși renascentiste, dintre care se remarcă fragmentele unui portal cu cornișă triunghiulară, specifică anilor 1630-1650.
Bibliografie:
Jolán Balogh, Kolozsvári kőfaragó műhelyek. XVI. század. Budapest, 1985, p. 147.
Géza Entz, Erdély építészete a 14-16. században. Kolozsvár, 1996, p. 118.
Lajos Kelemen, Művészettörténeti tanulmányok. Szerk. B. Nagy Margit, vol. II. Bukarest, 1982, p. 132, 359.