Finalizate în 1899, avându-l ca arhitect pe Alpár Ignác, cele două palate aveau la parter cele mai luxoase spaţii comerciale din oraş, încadrate între Palatul Bánffy şi casa Wolphard–Kakas, cele mai de seamă monumente de arhitectură laică ale renaşterii şi barocului transilvănean. Faţadele de influenţă neo-barocă marchează silueta oraşului prin impunătoarele cupole, decorate cu măşti groteşti şi ghirlande.