Biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire lângă aceasta, cu sprijinul domnitorului Ioan de Hunedoara, complexul revenind ordinului Dominican. Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanți în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în cladire a locuit regina Ungariei Izabella, după care lăcașul a fost transformat în școală (unitariană din 1558). Din 1609, din dorința principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin. Odată cu anul 1728 franciscanii, reveniți în oraș, inițiază o campanie de restaurare a bisericii și construiesc turnul, acesta fiind principala componentă în stil baroc.
Ansamblul mănăstire-biserică este dispus pe trei laturi, în jurul unei curți interioare spre care se deschideau arcadele frânte ale foișoarelor. Încaperile monastice adăposteau chilii, săli de bibliotecă, dormitoare comune, spații administrative etc.. Tot aici se află și o vestită școală, la care a învațat Nicolaus de Mirabilibus, devenit mai tarziu profesor la Universitatea din Florența.