Spa și zone de relaxare pe care abia așteptăm să le experimentăm într-o lume post-pandemie.
Ritmul vieții pare să crească cu fiecare an care trece, făcând din ce în ce mai greu de găsit timp pentru relaxare. După o vreme de incertitudine, industria spa/wellness începe să iasă la lumina cu o serie de tratamente noi de încercat.
Îți recomandăm următoarele paradisuri de spa a-ți restabili echilibrul și a atinge starea de bine.
AquaSpa&Relax
AquaSpa&Relax a fost deschis în 2018 și reprezintă primul și singurul centru de terapie prin plutire din Cluj.
Strada József Attila 3-5A, Cluj-Napoca 400000
Aquina Wellness & Spa
Aquina e un centru Spa ce oferă liniște și relaxare, o evadare din agitația orașului. Apa din piscina e caldă, curată și plăcută pentru înot. Alte servicii includ saună uscată, baie de aburi, saună cu infraroșu și diverse tipuri de masaje.
Strada Andrei Șaguna 28-30, Cluj-Napoca 400103
https://aquinapool.upfit.live/
Bamboo Fitness & Spa
Bamboo Fitness and Spa aduce un concept nou, acela de a face din sport o pasiune și nu o obligație. Locația deține de la zona de fitness, cycling, aerobic, două locații pentru crossfit și funcțional training la relaxarea de după din zona SPA ( saună uscată/ umedă și salină).
Strada Argeș 5, Cluj-Napoca 400157
Cryo Therapy
Serviciile constau în oxigenoterapia hiperbară (HBOT), terapie prin plutire, criosaună, saună cu infraroșu, crioterapie locală și multe tratamente care au ca obiective principale menținerea sănătății și întreținerea fizica dar și scop curativ.
Strada Ștefan Ludwig Roth 21, Cluj-Napoca 400174
https://www.criosaunacluj.com/
Domeniul Regilor
Clădirea Centrului SPA are o arhitectura sub forma unui castel cu două turnuri din piatra, fiind pozitionata in imediata apropiere a pensiuni. Centrul Spa dispune de piscină cu apă dulce încălzită, piscină cu apă sărată încălzită, saună finlandeză, saună cu infraroșu și sală de fitness.
Ciurila FN, Ciurila 407230
https://www.domeniulregilor.ro/centru-spa/
Ramada 360°SPA
În spațiul SPA & Wellness vei găsi un mediu fascinant, cu tot ce dorești pentru o zi relaxantă, dar activă. Situat la ultimul etaj, cu o priveliște panoramică de 360° asupra orașului Cluj-Napoca, Centrul SPA & Wellness îți oferă intimitatea și răsfățul de care ai nevoie.
Luxury spa, sala de fitness și health barul sunt surprizele de care te poți bucura pe toata durata șederii la Ramada Hotel Cluj!
Calea Turzii, nr. 43-49, Cluj-Napoca
Riviera Beauty & Spa
Frumusețea și sănătatea sunt principalele atribute ale unei stări de bine. Clienții Riviera Beauty & Spa, beneficiază de un tratament special din partea întregii echipe.
Aleea Slănic 3A, Cluj-Napoca 400413
Salty Spa
Salty SPA este o oază de liniște și sănătate, serviciile includ jacuzzi și ciubăr cu apă natural sărată, saună umedă, saună uscată și salină.
Strada Turnu Roșu 24, Cluj-Napoca
https://www.facebook.com/SpaSalty/
Spa Paradis – Paradis Hotel
Hotel Paradis Cluj-Napoca vă întâmpină cu o arhitectura unică și dotări ultramoderne oferindu-vă un nou standard de confort. Centru spa include piscină, jacuzzi, saună uscată și zona pentru masaj.
Strada Ciocârliei 47, Cluj-Napoca 400619
Sun Garden Resort
SunGarden Wellness & Spa te invită într-un sanctuar elegant al intimității și rafinamentului personalizat. Un loc în afara timpului, departe de stresul și grijile cotidiene. Spa-ul completează perfect frumusețea naturală a împrejurimilor mitice și împlinește promisiunea stării de bine.
Strada Poiana Cerbului 1000, Baciu 407055
https://sungardenresort.ro/spa
Wonderland
Wonderland SPA, Fitness & Wellness este locul în care te poți deconecta de la grijile cotidiene urbane și poți păși într-o lume lipsită de griji, unde sănătatea și starea ta de bine este mereu pe primul loc.
– Wonderland SPA – te vei putea răsfăța și relaxa în piscină, jacuzzi, saună finlandeză sau hammam (baie de aburi / saună umedă).
– Wonderland Fitness – sala de fitness de la Wonderland este una aparte, cu un aspect deosebit, aproape feeric. Aparatele moderne și atmosfera sălii te vor face să îți menții cu încântare obiceiul de a face mișcare.
– Wonderland Salina – propune o alternativă eficientă, o terapie cu brevet științific.
Feleacu 407270
https://www.wonderlandcluj.ro/rad/spa/
Spa-ul și tratamentul perfect vă vor ajuta să vă relaxați. Acordați-vă puțin timp pentru sine în mod regulat pentru a rămâne sănătos!
* Lista de spa-uri și zone de relaxare rămâne deschisă pentru completări. Pentru a va adăuga locația de vis ne puteți contacta prin e-mail office@visitcluj.ro.
În urma întâlnirii online de duminică, 27 februarie 2022, la nivelul municipiului Cluj-Napoca a fost constituit Grupul de sprijin pentru Ucraina, format din reprezentanți ai autorităților locale și ai societății civile clujene. Mai jos regăsiți lista de inițiative care s-au alăturat până acum grupului de lucru (lista rămâne deschisă):
Lista de inițiative GRUPUL DE SPRIJIN PENTRU UCRAINA
Cetățenii municipiului nostru care doresc să sprijine în orice fel refugiații din Ucraina o pot face fie prin intermediul structurilor organizate și consacrate ale societății civile enumerate mai sus – inclusiv susținere financiară din partea mediului de afaceri. Această listă este una deschisă, dacă aveți o inițiativă care ar putea aduce plusvaloare grupului de lucru, vă rugăm să ne contactați.
Primăria Municipiului Cluj-Napoca poate fi contactată direct la numerele de telefon 0264/984 sau 0264/955.
De asemenea, primăria poate fi contactată prin intermediul canalelor de social media:
Facebook (sau Facebook messenger) – Municipiul Cluj-Napoca https://www.facebook.com/PrimariaClujNapocaRomania/
Instagram – @primariaclujnapoca https://www.instagram.com/primariaclujnapoca/
„Am mulțumit societății civile clujene, și implicit tuturor cetățenilor orașului nostru, pentru implicare, mobilizare și suport excepțional în gestionarea crizei umanitare din Ucraina. Am precizat faptul că până în acest moment primăria nu a fost solicitată să intervină direct în gestionarea refugiaților ucraineni, intervențiile limitându-se la județele de graniță cu Ucraina. Am comunicat faptul că avem locuri de cazare și masă asigurate în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Interne, Romania , Prefectura și Inspectoratul Județean pentru situații de urgență în hoteluri, pensiuni, tabere școlare și infrastructură sportivă, în funcție de solicitări instituționale. În parteneriat cu societatea civilă am centralizat potențialul suport în materie de locuri de cazare, hrană, îmbrăcăminte, saltele, saci de dormit, medicamente, asistentă psihologică, servicii de traducere din limba ucraineană și consiliere juridică în materie de angajare și locuri de muncă. În funcție de solicitări, aceste disponibilități vor fi activate. De asemenea, am recomandat continuarea parteneriatelor cu Guvernul României, Instituția Prefectului – Județul Cluj și Inspectoratul pentru situații de urgență pentru forme de sprijin în afara municipiului Cluj-Napoca”, a explicat primarul Emil Boc.
Palatele Statusului romano-catolic din Cluj-Napoca sunt un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, în partea de vest a Pieței Unirii, pe actuala stradă Iuliu Maniu, fosta 6 Martie. Ansamblul este format din două monumente, considerate a fi cele mai elegante palate ale Clujului în secolul XIX. La parterul acestora erau aranjate cele mai elegante spații comerciale clujene ale timpului.
Legenda spune că palatele gemene au fost construite „în oglindă” de un nobil bogat pentru ca cele două fiice moştenitoare ale sale să fie tratate la fel.
Cele două palate identice au fost construite în stilul urbanistic haussmannian, un stil la modă în anii 1900, care prevedea ca imobilele să fie „în oglindă”, adică ele să fie construite identic și să fie poziționate față în față, de-o parte şi de alta a unei străzii. Acest stil arhitectural poartă numele lui Georges-Eugène, Baronul de Haussmann, un arhitect francez, al cărui nume este asociat cu reconstrucția Parisului în secolul XIX.
Istoria clădirilor este legată de dezvoltarea străzii Iuliu Maniu, care până în secolul al XVII-lea se întindea doar până la strada Bolyai János, fiind extinsă până la Piața Mare abia în 1899. La acea vreme, arhidiaconul Gusztáv Groisz a propus construirea de noi case de locuit în același timp cu extinderea străzii. Din cauza acestui plan, cele patru case renascentiste care se aflau aici au trebuit să fie demolate. Casa Gyergyai era deținută de familia Frank Kis, care a folosit-o ca depozit de porțelan și sticlă. Celelalte două case au fost deținute de baronul István Radák și contesa Klára Rhédey. Acesta a fost atelierul de armurărie și mecanică al lui József Balogh. Lângă Palatul Bánffy se afla așa-numita Casă Tivoli, folosită de Orfelinatul Catolic. Această clădire a fost inițial proprietatea Bisericii Catolice, cele două case Radák au fost date orașului ca despăgubire pentru demolarea clădirilor din jurul Bisericii Sfântul Mihail, iar cea de-a patra a fost cumpărată de la moștenitorii lui Frank Small. În aprilie 1898, firma Hauszmann and Partners a început demolarea și apoi construcția.
Parterul palatelor neobaroce cu loggie închisă, proiectate de Ignác Alpár, a fost folosit pentru a deschide magazine elegante, în stil metropolitan, cu porticuri elegante. Pe acoperișurile celor două palate de colț, trei motive de clopot decorate cu trei cruci – făcând referire la Sfânta Treime – marcau caracterul și apartenența clădirilor. Clădirea din sud a găzduit una dintre cele mai faimoase cafenele din oraș, Kikaker, ai cărei pereți erau decorați cu picturi Art Nouveau.
În trecut, etajele palatelor erau ocupate de apartamente luxoase închiriate o perioadă de mari case de avocatură. Datorită acestor fapte, strada era cunoscută și sub denumirea de „Strada Diavolului”. Prin pledoaria lor, avocații puteau elibera un om vinovat, de aceea poporul a atribuit o semnificație diabolică acelui loc.
Referințe: https://ro.wikipedia.org/wiki/
Palatul Bánffy
Palatul Bánffy este considerată a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Construit în secolul XVIII, între 1774 și 1785 pe laturile unei curți rectangulare de către contele György Bánffy, palatul este opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Din anul 1951, construcția găzduiește Muzeul de Artă, cu un valoros patrimoniu de pictură, grafică și artă decorativă.
Datorită importanței sale, Palatul Bánffy a găzduit ca oaspeți pe împăratul Francisc I și soția sa, Augusta și împăratul Franz Josef.
Frontispiciul rococo are blazonul familiei Bánffy și 6 statui ale unor personaje din mitologie (de la stânga spre dreapta): Hercule, Apollo, Marte, Minerva (Atena), Diana și Perseu.
Referințe: Stil baroc https://ro.wikipedia.org/wiki/Baroc
Stil rococo https://ro.wikipedia.org/wiki/Rococo
Palatul Reduta
Palatul Reduta se află pe str. Memorandumului nr. 21. Clădirea în care acum se află Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost construită în anul 1604, este astfel una dintre cele mai vechi clădiri istorice din Cluj. Aici, timp de două secole s-a aflat vechiul și celebrul Calul Bălan, cel mai renumit și apreciat han al orașului la vremea respectivă. De asemenea, Turnul Palatului Reduta deține cel mai vechi ceas de turn din județul Cluj și unul dintre cele mai vechi din Transilvania și România.
Ulterior, între anii 1810-1812, clădirea a fost reconstruită în stil neoclasic, avându-l ca arhitect pe Joseph Leder. Pe parcursul secolului al XIX-lea, și-a primit și actuala denumire – Reduta, fiind una dintre cele mai importante clădiri cu rol politic, administrativ și cultural din oraș. Sala mare de la etajul palatului găzduia baluri, festivități, spectacole de teatru sau concerte.
Palatul Reduta a adăpostit Dieta Transilvaniei între anii 1848-1865, iar procesul memorandiștilor din 1894, unul dintre cele mai mari procese politice ale secolului, a avut loc în clădirea istorică de pe actuala str. Memorandumului.
În Sala Reduta au concertat muzicieni celebri precum Johannes Brahms, George Enescu, Béla Bartók și Franz Liszt.
Palatul Wass
Palatul Wass este situat în Piața Unirii la nr. 11, lipit de Palatul Josika. Construcția este un palat atipic și, comparativ cu alte palate somptuoase descoperite în plimbările noastre recente, de dimensiuni mai reduse.
Clădirea îmbină mai multe stiluri arhitecturale – renascentist, clasicist, rococo. Contesa Otilia Wass, ca ultim proprietar al clădirii, obișnuia să organizeze saloane literare, donând ulterior clădirea Asociației Muzeului Ardelean, care și-a stabili sediul aici.
Din iunie 1886, spațiul de la parterul Palatul Wass a fost închiriat de către frații Dunky, fondatorii fotografiei de reportaj din Transilvania.
Palatul Jósika
Palatul Jósika, denumit și Casa cu picioare, se află lângă Palatul Rhédey în Piața Unirii nr. 10. Edificiul a fost înălțat pe locul fostei reședințe a principilor Transilvaniei. Clădirea a devenit reședința lui Anton Jósika (Antal Jósika), comitele Clujului. În 1828, clădirea a fost refăcută de János Jósika, guvernatorul Transilvaniei, căpătând înfățișarea de astăzi. Cu această ocazie clădirea a fost înălțată cu etajul II, iar etajul deasupra aripii din curte a fost ridicat ulterior, în perioada 1864-1865.
La etajul I a funcționat Cazinoul maghiar din Cluj, iar în perioada 1880-1902 Tabla regească. Clădirea a mai adăpostit de-a lungul timpului Palatul de Justiție, Curtea de Apel și Biblioteca Facultății de Medicină.
Palatul Rhédey
Palatul Rhédey este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Unirii din Cluj-Napoca. Clădirea își are numele de la familia care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea. Palatul Rhédey își leagă numele, prin sala de bal, și de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O placă comemorativă amintește că în acest loc s-a permanentizat o primă instituție maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792.
În jurul anului 1500 pe locul actualei clădiri se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. Clădirea actuală este opera arhitectului Lajos Pákey.
Palatul Mikes
Casa Mikes din Cluj-Napoca este un monument istoric și de arhitectură situat în Piața Muzeului nr. 4, pe latura nordică a pieței, în dreptul Obeliscului Carolina. Clădirea a fost construită în secolul al XVIII-lea, după modelul Palatului Bánffy, fiind unul dintre palatele reprezentative ale barocului din Cluj.
Palatul avea o serie de apartamente și spații de închiriat ce asigurau o sursă de venit pentru familia Mikes. În secolul al XIX-lea, edificiul era cunoscut ca fiind „Casa pentru nașteri”. Acest fapt se datora închirierii a numeroase astfel de spații pentru maternitatea spitalului din vecinătate.
Palatul Toldalagi-Korda
Palatul Toldalagi-Korda este situat pe strada I.C Brătianu, pe colț cu str. Hermann Oberth. Edificiul a fost construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi. Acesta reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului din perioada de trecere de la baroc la clasicism. A aparținut contelui Toldalagi Laszlo și soției acestuia, contesa Korda Anna.
O placă comemorativă amintește că aici a locuit între anii 1919-1925 compozitorul Gheorghe Dima.
Clădirea a găzduit o perioadă biblioteca Facultății de Matematică și Informatică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, iar actualmente în aceeași clădire funcționează direcția generală administrativă a universității.
Palatul Urania din Cluj-Napoca
Palatul Urania este situat pe str. Horea nr. 4. Acesta a fost construit la 1910 după planurile arhitectului Géza Kappeter și reprezintă una dintre clădirile reprezentative pentru receptarea secesiunii vieneze la Cluj-Napoca. Primul proprietar a fost Udvari András, producător de trăsuri și om pasionat de cinematografie.
Clădirea este proiectul-soră al Uraniei din Viena.
În anul 1964 cinematograful din incinta clădirii a fost redenumit în 23 August, pe atunci ziua națională a României. După 1989 a primit numele de Favorit, de asemenea fără legătură cu Urania. În 2015 cinematograful a fost complet reamenajat, funcționând sub numele de Centru Cultural Urania Palace.
Complex de palate: Palatul Babos, Palatul Szeky, Palatul Berde și Palatul Elian
Ansamblul urbanistic construit în stil Secession este situat pe ambele maluri ale râului Someș.
Palatul Babos
Edificiul este construit pe strada Regele Ferdinand nr. 38. Numele îl poartă după primul proprietar, Babos Sandor. Palatul Babos este construit ca o replică la altă clădire din Cluj-Napoca, Palatul Szeky. Acesta din urmă a fost realizat în 1893, de o familie de farmacişti, cu scopul de a fi un edificiu neogotic. Locuitorii de cealaltă parte a Podului Mare (actuala stradă Ferdinand) au simţit că această construcţie este un afront, şi, cum nu puteau să se lase mai prejos, au ridicat Palatul Babos, în aceeaşi perioadă.
Palatul Babos este un monument istoric și de arhitectură, edificiu reprezentativ pentru arhitectura Belle Époque din Cluj.
Palatul Szeky
Palatul Széki este o clădire neogotică ridicată în anul 1893, pe malul râului Someș de farmacistul și profesorul universitar Miklós Széki. Adresa palatului este în prezent str. Regele Ferdinand nr. 37, colț cu strada Barițiu (mai demult strada Morii).
Palatul Berde
Palatul Berde a fost construit în contextul modernizării fostei străzi Mari la sfârșitul secolului al XIX-lea, ocazie cu care a primit numele strada Franz Joseph (în prezent strada Horea nr. 1).
Palatul Elian
Palatul Elian din Cluj-Napoca este un monument istoric și de arhitectură situat pe strada Horea nr. 2.
Referințe:
Arhitectura Belle Époque https://ro.wikipedia.org/wiki/Belle_%C3%89poque
Stil Secession sau Secesiunea vieneză https://ro.wikipedia.org/wiki/Secesiunea_vienez%C4%83
Palatul Teleki
Palatul Teleki din Cluj-Napoca, construit pe str. M. Kogălniceanu nr.7 (în trecut Ulița Lupilor) este unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură barocă laică clujeană, edificiu reprezentativ pentru barocul transilvănean. În prezent, aici se află Filiala „Kogălniceanu” a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”.
Ansamblului arhitectonic din Piața Avram Iancu: Palatul Prefecturii, Palatul de Justiție, Palatul de Finanțe, Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe și Palatul Regionalei Căilor Ferate. Din acest ansamblu fac parte Opera Română și Teatrul Național.
Palatul Prefecturii
Palatul Prefecturii din Cluj este un edificiu situat pe B-dul 21 Decembrie 1989, la nr.58 și Piața Avram Iancu nr.12, construit la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului Josef Huber. Clădirea a fost ridicată în 1910 drept sediu pentru Camera de Comerț și Industrie din Cluj. Clădirea este o îmbinare a secessionului francez cu elemente gotice, renascentiste și de inspirație populară.
Palatul de Justiție
Palatul de Justiție din Cluj-Napoca este situat la intersecția Pieței Ștefan cel Mare cu Calea Dorobanților. Acesta a fost construit în perioada 1898-1902 în stil eclectic, proiectat de arhitectul Gyula Wagner. Palatul de Justiție găzduiește în prezent Curtea de Apel Cluj, precum și alte instanțe judecătorești.
Palatul de Finanțe
Palatul de Finanțe este situat în Piața Avram Iancu (fosta Bocskai István) 19 pe str. Dorobanților (fosta Honvéd) nr. 1. Edificiul a fost construit în anul 1880 după planurile întocmite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea și-a păstrat destinația.
Palatul Mitropoliei Ortodoxe din Cluj-Napoca
Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului este situat în Piața Avram Iancu din municipiul Cluj-Napoca. Edificiul a fost ridicat în 1887 de administrația austro-ungară drept sediu al Administrației Domeniilor Forestiere. La etajul II al clădirii se află muzeul Episcopiei Ortodoxe a Clujului, inaugurat în 22 mai 1938. Începând cu anul 1952, clădirea adăpostește Seminarul Teologic Ortodox și un paraclis (capelă).
Palatul Regionalei Căilor Ferate
Palatul Regionalei de Căi Ferate este situat pe Bulevardul 21 Decembrie din Cluj-Napoca, este clădirea în care își are sediul Regionala CFR Cluj.
Palatul Primăriei din Cluj-Napoca
Palatul Primăriei din Cluj-Napoca, inițial sediu al Comitatului Cluj, este un monument istoric și de arhitectură construit la sfârșitul secolului al XIX-lea pe strada Mănășturului, în prezent str. Moților nr. 1-3. Edificiul este operă a arhitectului Ignác Alpár.
Palatul Poștei
Palatul Poștei, situat pe str.Regele Ferdinand nr.33, este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul. Ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea, palatul își păstrează încă funcția inițială.
Palatul Telefoanelor
Palatul Telefoanelor este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul Cluj-Napoca și pentru stilul arhitectural al sfârșitului deceniului 7 din secolul al XX-lea în România.
Palatul Beldi
Palatul Beldi din Cluj-Napoca este situat pe strada Brătianu nr. 22 și adăpostește în prezent Centrul Cultural Francez.
Referințe: https://ro.wikipedia.org/wiki
Tunelele Clujului. Legende și realități istorice
Cei mai mulți dintre clujeni au auzit, probabil, relatări referitoare la misterioasele tunele subterane ale orașului, ale căror origini ar coborî adânc în negura istoriei.
Imaginarul contemporanilor noștri nu este mai puțin atras de mistere decât acela al oamenilor din vechime, iar printre miturile care au fascinat întotdeauna omenirea, cel al lumii subpământene este unul dintre cele mai persistente.
Versiunile hiperbolizante ale acestei mitologii a Clujului subteran vorbesc, în esență, despre câteva tunele de mari dimensiuni, care ar lega centrul Clujului de biserica – odinioară fortificată – de la Cluj-Mănăștur, de cetatea de la Florești sau de fortificația austriacă de pe Cetățuie.
Se vorbește, de asemenea, despre un tunel care ar fi plecat de la biserica reformată de pe strada Mihail Kogălniceanu, cu ieșirea în zona cimitirului Hajongard, dar și despre o rețea de tunele care ar lega diferite puncte din centrul orașului, utilizate de fosta Securitate. Despre punctul de plecare al unui asemenea tunel, situat în subsolul fostului hotel Continental, au circulat numeroase istorii în zilele Revoluției din 1989.
Alte intrări în subteranele secrete ale Clujului ar fi fost situate în cladirea claustrului franciscan de pe strada Victor Deleu, în subsolul hotelului Melody sau în pivnițele unor clădiri din Piața Unirii. Dar punctul nodal al tuturor acestor rețele imaginare de tunele este situat, potrivit acestor legende urbane, în biserica gotică din centrul orașului, care continuă să fie și astăzi adevăratul centru simbolic al Clujului.
Care este realitatea în legătură cu aceste tunele?
Clujul secolelor trecute, supranumit „Orașul comoară” al Transilvaniei, era un important centru comercial și meșteșugăresc, iar sub clădirile orașului se aflau, aproape fără excepție, pivnițe ample și încăpătoare. Multe dintre acestea au fost transformate astăzi în localuri, devenind astfel accesibile publicului larg. În aceste pivnițe erau depozitate mărfuri pentru care, la fel ca în toate timpurile, posesorii acestora ar fi dorit să plătească taxe și impozite cât mai mici. Astfel, în aceste pivnițe existau încăperi secrete, după cum existau și tuneluri înguste care legau, uneori, pivnițele între ele, acestea fiind folosite atât pentru contrabanda, cât și pentru refugierea locatarilor în caz de pericol.
Un astfel de tunel a fost descoperit, de exemplu, cu ocazia cercetării arheologice a casei în care s-a născut principele Ștefan Bocskai (astăzi sediul Universității „Sapientia”, pe strada Matei Corvin), sau a cercetărilor efectuate pe strada Napoca.
Un asemenea tunel îngust, cu o înălțime și o lărgime care nu depășesc un metru, poate fi văzut astăzi în clubul clujean Janis Pub, de pe bulevardul Eroilor nr. 5.
Una dintre încăperile situate în subsolurile Colecției de Istorie a Farmaciei, în care funcționa în Evul Mediu un laborator farmaceutic și, poate, și alchimic, prezintă urmele câtorva intrări astăzi zidite.
Misterioasele și îndelung discutatele subsoluri ale bisericii Sf. Mihail nu au fost de mult timp accesibile cercetătorilor, din rațiuni probabil obiective, astfel încât este greu de făcut vreo speculații în legătură cu ele. Trebuie să reamintim însă faptul că biserica din centrul Clujului a fost utilizată timp îndelungat ca loc de reunire a Dietei Transilvaniei sau ca loc de încoronare a principilor transilvăneni.
Sunt, oare, aceste realități suficiente pentru a ne îngădui să presupunem existența unei posibile ieșiri secrete pentru cazurile de forță majoră?
În ceea ce privește, în, tuneluri lungi de câțiva kilometri, care ar lega Clujul medieval de diferite puncte situate în afara acestuia, ele reprezintă o aberație tehnică, fiind, foarte probabil, unul dintre produsele sedimentate de-a lungul secolelor de imaginarul colectiv. Trebuie să spunem că nu toți istoricii clujeni au negat existența tunelelor, fără a încerca să facă investigații referitoare la acestea.
În anii 1960, o echipa de cercetători de la Universitatea „Babeș-Bolyai” și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a făcut o serie de investigații în acest sens, finalizate chiar și prin cercetarea arheologică a unora dintre posibilele ieșiri ale tunelurilor secrete ale Clujului (una dintre acestea fiind situată de exemplu, potrivit unor tradiții locale, în zona clinicilor universitare).
Oficial, aceste cercetări nu au dus la niciun rezultat pozitiv.
Neoficial, există voci care susțin că istoricul care a coordonat pe atunci aceste cercetări – și care a afirmat, prin urmare, că tunelele nu există – ar fi devenit imediat după aceasta ofițer de securitate. Este de așteptat ca cercetările legate de proiectatul tunel pe sub centrul Clujului, care urmează sa fie realizat în anii următori de autoritățile locale, să contribuie la rezolvarea câtorva dintre aceste mistere. Credința în posibilitatea existenței unei rețele de tunele aparținând unei misterioase lumi subterane nu va dispărea, însă, probabil, niciodată, pentru că ea ilustrează unul dintre cele mai vechi și mai persistente arhetipuri ale gândirii umane
– sursă foto: Monitorul de Cluj
Confruntări şi dueluri în epoca medievală
Clujul a fost, probabil, cel mai agitat şi mai turbulent dintre oraşele Transilvaniei medievale. În momentul transformării sale în oraş regal, Clujul era foarte diferit de celelalte localităţi transilvănene care dispuneau de un statut urban.
În timp ce populaţia majorităţii oraşelor transilvănene era alcătuită cu precădere din colonişti germani, fiind, în general, una paşnică şi omogenă, Clujul a fost deschis aşezării nobililor, comercianţilor sau meşteşugarilor, dar şi unui mare număr de aventurieri din toate categoriile sociale şi din toate neamurile. Prezenţa tuturor acestora i-a oferit Clujului, în timp, o strălucire greu de egalat printre oraşele Transilvaniei medievale. Ea a creat însă, în acelaşi timp, şi premisele apariţiei unor situaţii tensionate care au degenerat, adeseori, în confruntări armate dintre cele mai violente.
Unul dintre cele mai îndelungate şi sângeroase conflicte interne s-a consumat în anii 1327-1338, el opunând două dintre cele mai puternice „partide” patriciene din oraş: pe de o parte, aceea a neamurilor lui Petru, fiul lui Felician şi Bartolomeu, fiul lui Henning, iar pe de alta, aceea a neamurilor comitelui Stark. Prima fază a acestei lupte pentru putere a fost aplanată, în 1327, la intervenţia voievodului Toma Szecsenyi. Conflictul a reizbucnit însă, după mai bine de zece ani, în Duminica Floriilor a anului 1338, când Petru şi Bartolomeu, împreună cu partizanii lor, s-au năpustit cu armele asupra reprezentanţilor partidei adverse şi i-au tăiat în bucăţi, în piaţa centrală a oraşului (actuala Piaţă a Muzeului), pe doi dintre oamenii comitelui Stark. Luptele au continuat pe străzile oraşului, fiind soldate cu numeroase victime. În cele din urmă, patricienii turbulenţi, împreună cu susţinătorii lor, au fost nevoiţi să părăsească pe ascuns Clujul. Dorinţa lor de răzbunare a fost însă mai puternică decât prudenţa. Astfel, la 6 noiembrie 1338, Petru şi Bartolomeu au revenit în oraş pe ascuns, au incendiat şi au jefuit casele partizanilor comitelui Stark şi i-au ucis pe cei doi fii ai acestuia.
Părăsind oraşul cu o pradă bogată, Petru şi Bartolomeu s-au sustras urmăririi autorităţilor regale vreme de încă doi ani. Ei şi-au constituit, în acest timp, o mică armată de aventurieri, în fruntea căreia au încercat, în primăvara anului 1340, să cucerească Clujul şi să-i nimicească pe vechii lor duşmani. Locuitorii Clujului au fost nevoiţi să solicite sprijinul vicevoievodului Petru al Transilvaniei, care a intervenit în sprijinul lor în fruntea propriei sale armate. Luptele s-au purtat, de această dată, la porţile oraşului, şi s-au încheiat cu o victorie desăvârşită a comitelui Stark şi a sprijinitorilor săi, care i-au masacrat fără cruţare pe adversarii lor. Victoria comitelui Stark a încheiat, astfel, o perioadă deosebit de agitată, fapt care le-a îngăduit locuitorilor Clujului să se consacre activităţilor zilnice în împrejurări ceva mai paşnice.
Cu toate acestea, evenimentele sângeroase nu au încetat să îşi facă, periodic, apariţia în viaţa internă a oraşului de pe Someş. Unul dintre acestea s-a consumat la sfârşitul anului 1359, când nobilul Mykula de Dezmir, împreună cu iobagul său Mihail, l-au atacat şi l-au ucis, în plin centrul Clujului, pe un nobil local pe nume Paul. Cu toate că fapta fusese săvârşită în public, iar vinovăţia lui Mykula era neîndoielnică, acesta a fost obligat, potrivit legislaţiei epocii, doar la plata unei despăgubiri de 29 de mărci de argint către văduva şi fratele celui ucis.
Trei ani mai târziu, la 8 decembrie 1362, un număr de aproximativ 30 de orăşeni din Cluj au atacat mănăstirea benedictină de la Cluj-Mănăştur, cu scopul de a-l captura şi a-l ucide pe un anume Paul, nobil de Suceag, un mai vechi inamic al lor. Adăpostul oferit de zidurile conventului nu a fost, pentru Paul de Suceag, decât unul iluzoriu, el neputându-l feri de cumplita răzbunare a clujenilor. Aceştia au pătruns în interiorul mănăstirii, au spart uşa sălii de mese şi pe aceea a reşedinţei abatelui şi, capturându-l pe Paul, l-au decapitat, oferindu-i astfel cinstea unei morţi potrivite rangului său.
Raportul judelui nobiliar Ioan de Chidea, care reflectă acest eveniment, are marele merit de a ne oferi o descriere îndeajuns de detaliată a armamentului folosit, cu această ocazie, de clujeni. Aceştia erau „echipaţi asemeni cavalerilor” (tamquam milites pylati), cu suliţe şi lănci, cu scuturi, cămăşi de zale, platoşe şi mănuşi de fier. Unul dintre participanţii la atacul mănăstirii, Martinus perator, este, foarte probabil, nimeni altul decât cunoscutul sculptor Martin din Cluj, acela care, împreună cu fratele său Gheorghe, a realizat celebra statuie a Sf. Gheorghe ucigând balaurul.
Echipamentul călăreţului reprezentat ca Sf. Gheorghe era, fără îndoială, inspirat din acela folosit de clujeni în confruntările armate ale epocii. Conflicte asemănătoare, dar de o amploare ceva mai redusă, s-au înregistrat şi în localităţile din vecinătatea marelui oraş. În cursul anului 1359, la doar câteva săptămâni de la omorul pe care îl comisese în plin centrul Clujului, acelaşi Mykula de Dezmir, personaj agresiv şi turbulent, s-a năpustit cu o ceată de slujitori ai săi asupra călătorilor de pe drumul dintre Cluj şi Apahida, în hotarul satului Sânnicoară. Victima sa a fost, de această dată, un anume Albert din Apahida, împreună cu fiul său. Albert a fost ucis în luptă, fiul său a fost grav rănit, iar caii şi bunurile celor doi au fost jefuite. Mai mult decât atât, Mykula a luat cu el, la Dezmir, trupul neînsufleţit al lui Albert, pe care a refuzat să îl restituie familiei, în pofida intervenţiilor repetate ale abatelui Otto din Cluj-Mănăştur.
Un an mai târziu, în 1360, un anume magistru Deme, aventurier instalat de regele Carol Robert în stăpânirea unor domenii din imediata apropiere a Clujului, a devenit odios locuitorilor satului Chinteni datorită repetatelor sale abuzuri şi persecuţiilor la care îi supunea. Pentru a se debarasa de acest personaj nedorit, chinteoanii au angajat doi luptători plătiţi, pe numele lor Ştefan de Silivaş şi Ştefan, fiul lui Petru. Aceştia l-au provocat la luptă pe magistrul Deme şi l-au ucis în ziua de 6 decembrie, în sărbătoarea Sf. Nicolae.
Cercetarea acestui omor, efectuată de autorităţile epocii, a atribuit întreaga vinovăţie locuitorilor din Chinteni, care au fost obligaţi să plătească o despăgubire familiei celui ucis. Spre deosebire de asemenea dispute lipsite de reguli, brutale şi necruţătoare, duelurile judiciare constituiau o formulă de reglementare a unor cauze civile sau penale acceptată de autorităţile epocii. Ele erau organizate în faţa regelui sau a reginei, a judelui curţii regale sau a congregaţiei nobiliare. Părţile potrivnice se duelau rareori în persoană, cel mai adesea ei recurgând la serviciile unor luptători plătiţi. Unul dintre cele mai cunoscute dueluri judiciare desfăşurate în Transilvania a avut loc la Turda, în anul 1306, în faţa voievodului Ladislau Kan şi a congregaţiei voievodatului. Provocat de o dispută referitoare la stăpânirea satului Pâglişa (jud. Cluj), el i-a opus pe Ladislau Borşa şi pe puternicii nobili de Dăbâca, ce s-au duelat prin reprezentanţii lor. Ladislau Borşa a fost acela care a avut câştig de cauză, obţinând confirmarea stăpânirii sale asupra satului menţionat.
Tudor Sălăgean
Femei celebre legate de istoria Clujului
Anna Báthory (1594-1636)
Acuzată de vrăjitorie şi de relaţii incestuoase cu fratele ei, principele Gabriel Báthory. S-a căsătorit la Cluj, în 1608, cu Dionisie Bánffy de Losoncz (m. 1612). Recăsătorită în 1613 cu Sigismund Josika. Înrudită cu faimoasa sa contemporană, Elisabeta Báthory de Ecsed. Acuzată de vrăjitorie de Gabriel Bethlen, a fost cercetată, timp de şapte ani, în trei procese de vrăjitorie, încheiate prin condamnarea sa la exil şi la confiscarea totală a averii (1621).
Tudor Sălăgean
Claudine Rhedey (1812 – 1841)
Una dintre celebrele frumuseţi din istoria Clujului, şi-a petrecut o parte a adolescenţei în Palatul Rhedey, situat la intersecţia Pieţei Unirii cu str. Napoca. În 1835, s-a căsătorit (morganatic) cu ducele Alexandru de Wurttemberg. Fiul ei, prinţul Francisc de Teck, s-a căsătorit cu principesa Mary Adelaide de Cambridge. Fiica sa, Mary de Teck, a devenit regina Marii Britanii şi Irlandei prin căsătoria cu regele George al V-lea (1910-1936). Regina Elisabeta a II-a este stră-stră-strănepoata Claudinei Rhedey.
Tudor Sălăgean
Lili Poór (1886 – 1962)
Actriţă clujeană de film, soţie a regizorului clujean Jenő Janovits. Filmografie: Din grozăviile lumii (1920); Madach (1940) etc.
Tudor Sălăgean
Raluca Ripan (1894, Iaşi – 1972, Cluj)
A fost prima femeie din România care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe chimice (Cluj, 1922). Cadru didactic al Universităţii din Cluj din anul 1920, Raluca Ripan a reuşit, imediat după al II-lea Război Mondial, să devină membră a Academiei Române (1948). Fondatoare a Institutului de Chimie din Cluj (1951), care îi poartă astăzi numele. Rector al Universităţii „Victor Babeş” (1951-1956) (singura femeie rector din istoria Universităţii clujene).
Tudor Sălăgean
Smaranda Brăescu (1897, Hânteşti – 1948, Cluj)
Aviatoarea Smaranda Brăescu, supranumită „Regina înălţimilor”, s-a născut la 21 mai 1897 într-o familie modestă din Hânteşti-Buciumeni. Pasionată din adolescenţă de lumea aviaţiei, a început să practice paraşutismul în anul 1928. La 1 iulie acelaşi an a făcut, în Germania, un salt de la 600 de metri, devenind prima femeie-paraşutist din România.
La 2 octombrie 1931, Smaranda Brăescu a efectuat primul său salt de la altitudinea de 6.000 de metri, devenind recordmană naţională absolută şi fiind recompensată cu medalia „Virtutea Aeronautică”. Invitată în Statele Unite ale Americii, Smaranda Brăescu a doborât la 19 mai 1932, la baza militară de la Sacramento, recordul mondial absolut, printr-un salt de la altitudinea de 7.200 de metri. Acest record mondial a rămas în vigoare până în anul 1951, când a fost depăşit de un alt pilot român, Traian Demetrescu-Popa.
Devenită o adevărată legendă, i s-au oferit contracte în Statele Unite, a fost invitată la Roma de către papa Pius al XI-lea, l-a cunoscut pe mareşalul italian Italo Balbo. În 1936 a realizat o altă premieră mondială, prin traversarea Mării Mediterane, de la Roma la Tripoli, la bordul avionului său Miles Hawk, botezat de ea, simbolic, „Aurel Vlaicu”. Între 1940 și 1945 a participat la războiul mondial, pe ambele fronturi de luptă, în cadrul celebrei „Escadrile Albe”.
După 1945, Smaranda Brăescu s-a alăturat rezistenţei anticomuniste. Semnatară a unui memoriu de protest împotriva falsificării alegerilor din 1946, Smaranda Brăescu a fost condamnată în contumacie de către autorităţile comuniste şi obligată să se ascundă pentru a evita capturarea ei. Sosind la Cluj sub o identitate falsă (Maria Popescu), a fost adăpostită la ferma Congregaţiei Maicii Domnului din Jucu.
A fost tratată în secret la clinicile universitare şi adăpostită de profesorul Iuliu Haţieganu. A încetat din viaţă, potrivit celor cunoscute până acum, la 2 februarie 1948 şi a fost înmormântată în cimitirul Central, sub numele conspirativ „Maria Popescu”.
Tudor Sălăgean
Ana Rozsa Vasiliu (1899, Buziaş – 1987, Cluj-Napoca)
Mezzosoprană, apoi soprană la Opera Română din Cluj, unde a debutat în anul 1922. Contracte la Scala din Milano, unde debutează în 1921 şi activează ulterior în mai multe stagiuni până în anul 1932. A fost una dintre femeile cuceritoare din Clujul anilor de după 1900. Căsătorită cu medicul Titus Vasiliu, Anna Rozsa a trăit la Cluj până la sfârşitul îndelungatei sale vieţi.
Tudor Sălăgean
Lya Hubic (1911 – 2006)
Soprană, solistă a Operei Române din Cluj în perioada 1935-1967. Supranumită „privighetoarea Transilvaniei”. A debutat în rolul Musetta din Boema de Puccini (1936). Până la retragerea din activitatea artistică (1967) a susținut peste 2000 de spectacole.
A fost invitată pe mari scene din: Viena, Praga, Moscova, Bratislava, Brno, Pilsen, Cernăuți, Chișinău, Petersburg, Kiev, Tbilisi, Riazan, Harcov, Odessa, Budapesta, Sofia, Stara Zagora, Plovdiv, Varna etc. S-a remarcat în roluri din Paiațe (Leoncavallo), Carmen (Bizet), Bărbierul din Sevilla (Rosini), Don Pasquale și Lucia di Lammermoor (Donizetti), Don Giovanni (Mozart), Kir Ianulea (S. Drăgoi), Flautul Fermecat și Răpirea din Serai (Mozart), Traviata și Rigoletto (Verdi), Manon (Massenet), Turandot (Puccini), Văduva veselă (Lehár), Voievodul Țiganilor și Liliacul (J. Strauss).
Și-a încheiat prodigioasa carieră cu rolul Cio-Cio-San din opera Madame Butterfly de Giacomo Puccini. A renunțat la marile scene ale lumii pentru a rămâne acasă, la Cluj, unde a contribuit cu talentul său la prestigiul Operei Române. În semn de apreciere, Opera Națională Română din Cluj-Napoca a instituit, în onoarea marii artiste, Trofeul Lya Hubic, care este decernat unor personalități de marcă ale scenei lirice clujene.
A continuat să fie o prezență activă în viața publică, până la trecerea în neființă.
Ioan Silviu Nistor
Livia Pordea (1914-?)
Una dintre marile frumuseţi ale României anilor ‘30 a fost clujeanca Livia Pordea, născută la 1 decembrie 1914 la Gherla, câştigătoare în anul 1930 a titlului de Miss România.
Era fiica lui Augustin Pordea, om politic liberal, deputat, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi proprietar al unui birou notarial situat pe actualul bulevard al Eroilor, nr. 35. Livia – sau Liţi, cum i se mai spunea – s-a căsătorit la Timişoara pe 10 ianuarie 1935 cu milionarul evreu Max Auschnitt, „regele cimentului şi al fierului” din România acelor vremuri. Ceremonia civilă a fost celebrată la Cluj, iar cea religioasă la Timişoara.
Carol al II-lea a fost naşul celor doi miri, iar frumuseţea Liviei Pordea nu l-a lăsat indiferent, provocând chiar tensiuni în relaţia sa cu Elena Lupescu. În 1946, Livia Pordea a emigrat în Franţa, unde a divorţat de Max Auschnitt şi s-a recăsătorit cu un sportiv spaniol. Fratele Liviei, Gustav Pordea, emigrat împreună cu ea, a ajuns în 1984 deputat în Parlamentul European pe listele Frontului Naţional (Le Pen).
Tudor Sălăgean
Eta Boeriu (1923, Turda – 1984, Cluj-Napoca)
Traducătoare pasionată, a participat la ședințele Cercului Literar din Sibiu (1944-1949), cadru didactic universitar la Catedra de Limba italiană a Universității din Cluj.
A debutat ca traducător cu Decameronul de Boccaccio. Își continuă activitatea cu traduceri din: Cesare Pavese, Baldassare Castiglione, Francesco Petrarca, Elio Vittorini, Dante Alighieri (Divina Comedia), Michelangelo, Giacomo Leopardi, Giovanni Verga, Alberto Moravia. În 1980 a alcătuit o antologie a poeziei italiene și volumul Trinacria. Poeți sicilieni contemporani (1984).
A fost distinsă cu o seamă de premii, între care Medalia de aur a orașului Florența și a Uniunii Florentine (1970) și Cavaliere Ufficiale dell’Ordino Almerito Della Republica Italiana pentru întreaga activitate (1979). A compus, de asemenea și publicat o suită de volume de versuri. Este considerată cea mai importantă traducătoare din limba italiană în limba română.
A fost apreciată pentru modestia, sensibilitatea și discreția ei.
Ioan Silviu Nistor
- Sursă cover foto: cluj24.ro
Podurile orașului și istoria lor
Podurile Clujului au o istorie la fel de interesantă și spectaculoasă ca aceea a localității căreia îi aparțin. Nu dispunem în prezent de informații legate de podul (podurile) ridicate peste Someș, anticul Samus, în epoca romană.
Podul Mare
Este posibil ca podul principal al orașului roman Napoca să fi fost situat în zona Podului Mare din epoca medievală, ridicat, la rândul său, pe locul actualului pod rutier de pe strada Horea.
În secolul al XIX-lea este chiar atestată la Cluj o legendă potrivit căreia la podul de peste Someș și-ar fi găsit sfârșitul regele dacilor, Decebal, urmărit de soldații romani. Chiar dacă această legendă este, probabil, o invenție a cărturarilor umaniști ai epocii, este posibil ca apariția ei să fi fost asociată și cu supraviețuirea în epoca respectivă a urmelor unei construcții romane.
Cel mai vechi pod clujean atestat documentar, în epoca medievală, era situat în zona actualului pod rutier de pe strada Horea. Era vorba despre un pod de lemn peste Someș, dublat de un alt pod construit peste canalul Morii în zona actualei străzi Regele Ferdinand.
Cele doua poduri au apărut, se pare, în secolul al XIII-lea, într-o perioada în care drumul pe care erau acestea situate trecea încă prin exteriorul primei incinte fortificate a Clujului medieval, care avea pe atunci o suprafață de doar 7 hectare. În 1362, documentele epocii ne vorbesc despre prima strada clujeană atestată documentar, care purta numele Strada Podului (Platea Pontis), urmând traseul actualei străzi Regele Ferdinand.
După extinderea orașului medieval, în secolul al XV-lea, pe strada Podului a fost ridicat unul dintre cele mai puternice turnuri de apărare ale Clujului, care purta numele Turnul Podului. Întreținut de breasla lăcătușilor, acest turn apăra una dintre cele patru porți principale de acces în oraș, numită, de asemenea, Poarta Podului.
În 1573, la cererea voievodului Cristofor Bathory, podul de lemn de peste Someș a fost înlocuit cu un pod de piatra, ridicat pe cheltuiala municipalității clujene. Podul mare, intens circulat, a suferit de-a lungul timpului numeroase refaceri care urmăreau consolidarea și extinderea sa, în funcție de necesitățile de trafic specifice timpurilor moderne.
Ultima reconstrucție de amploare a podului datează din anul 1949, fiind realizată în condițiile în care podul fusese grav avariat în timpul ultimului război mondial.
În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, Podului Mare i s-a adăugat un alt pod, situat în zona actualului pod Traian, ridicat pentru a permite ocolirea orașului de către cei care nu doreau tranzitarea.
Podul Nemților
În preajma anului 1735, după construirea fortificației imperiale austriece de pe Cetățuie, comandanții acesteia au considerat necesară construirea unui pod peste Someș care să fie destinat exclusiv uzului garnizoanei imperiale. Podul ridicat cu această ocazie, în zona actualei Case Tranzit, a fost un pod suspendat, o realizare tehnică deosebită pentru acea perioada, și a intrat în conștiința clujenilor sub numele Podul Nemților. Datorită caracterului sau pietonal și faptului că era păzit în permanență de soldații din garnizoana imperială, Podul Nemților a fost, de asemenea, un pod acoperit.
În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea au fost ridicate în amonte încă două poduri devenite necesare datorită extinderii orașului în această direcție.
Podul Elisabeta
În preajma anului 1866 a fost ridicat podul din zona actualului hotel Napoca, iar în 1901 podul Elisabeta, un pod pietonal care a supraviețuit până astăzi în forma sa inițială. În 1960-1961, în contextul proiectatei realizări a cartierului clujean Grigorescu, a fost construit podul Garibaldi.
- Sursă foto cover: actualdecluj.ro
Statuia Sfintei Maria Protectoarea
Este cel dintâi monument public al oraşului. A fost realizată în 1744, la iniţiativa şi cu finanţarea guvernatorului Anton Kornis, ca semn de recunoştinţă pentru ocrotirea Clujului în timpul marii epidemii de ciumă dintre anii 1738 și 1742.
Din acest motiv, statuia a mai fost numită şi „statuia ciumei”. Statuia a fost realizată de sculptorul austriac Anton Schuchbauer. Localizarea iniţială a statuii, în piaţeta de la intersecţia străzilor Universităţii şi Mihail Kogălniceanu, era datorată faptului că în această zonă îşi aveau reşedinţa, în epocă, instituţii de învăţământ catolice, precum şi biserica şi sediul ordinului iezuit.
În 1959, monumentul a fost îndepărtat din piaţetă, ca episod al unei campanii duse de autorităţile comuniste pentru a marginaliza monumentele cu caracter religios. În 1961, statuia a fost reamplasată în faţa altarului Bisericii „Sf. Petru”.
Tudor Sălăgean
- Sursă foto cover: tripbooking.ro
O altfel de iluminaţie, cu Avram Iancu student (1842)
În fiecare an, pe vremea studenţiei lui Avram Iancu, la Cluj se ţinea cu mare fast în seara zilei de 18 aprilie o sărbătoare numită „Iluminaţie” (înscrisă astfel în documentele maghiare) în cinstea zilei de naştere a împăratului austriac Ferdinand (cu numele său întreg Ferdinand Carol Leopold Iosif Francisc Marcelin, născut la 19 aprilie 1793 în Viena), care purta şi titlul de principe al Ardealului.
În perioada 1841 – 1846, Avram Iancu era student la Colegiul Piariştilor din Cluj, de pe str. Lupului (azi str. Mihail Kogălniceanu), alături de alţi tineri români şi de altă etnie: maghiari, secui, saşi, germani, armeni etc. Stătea în chirie pe strada care-i poartă în prezent numele, la profesorul Bergai, până în 1844, apoi la familia Bokor, iar în aprilie 1842 – în timpul episodului cu „Iluminaţia” – lua masa la pensiunea doamnei Rozalia Balinth, văduva lui Ladislau Dorgo. Tinerii studenţi de la piarişti, deşi erau concentraţi aici într-o “coloratură etnică” diferită, erau buni colegi şi solidari în „tovărăşii aventuroase”, specifice vârstei.
Una dintre aceste acţiuni pline de bravadă ne este dezvăluită de documentele privind ziua “Iluminaţiei” la Cluj, în 1842. Încă din 16 aprilie, sâmbăta, studenţi şi calfe din oraş se aflau la balul organizat la cârciuma lui Baier. Tinerii lucrători în atelierele din oraş (calfele) au început să “se prostească”, după cum au mărturisit apoi, adică să facă glume “fără stil”, împingându-se şi ghiontindu-se. Aşa se face că a fost jignit cu astfel de glume studentul Anca. De aici, se pare, a pornit conflictul dintre studenţi şi calfe.
În seara zilei de 18 aprilie s-a ţinut la Cluj cu mare fast „Iluminaţia”. La sărbătoare au participat şi studenţii şi calfele, care s-au luat la bătaie, studenţii fiind pregătiţi să-şi ia revanşa. Au fost recunoscuţi, în această încăierare, studenţii Anca Cerghedi sau Cerghizan (acesta coleg cu Avram Iancu), Câmpean, toţi români, precum şi Zonda şi Lazar, unguri.
A doua zi, studenţii (adunaţi în cimitir) s-au sfătuit să nege faptul că ar fi fost amestecaţi în bătaie. Dar unii s-au mai lăudat prin piaţă, alţii au povestit despre eveniment şi s-a aflat cam cine au fost “actorii” principali în bătaie. A fost audiat şi Avram Iancu. El declara următoarele: „În seara zilei de 18 aprilie şi eu am fost prezent la Iluminaţie până la ora 21.00”. Acolo – a adăugat el – i-a văzut pe Iosef Lazar, cu care stătea în gazdă, pe colegii Anca şi Potyo de la Drept şi pe Tompos de la Logică. De la ora 21:00 a plecat de acolo. Avea şi dovada de la doamna la care mergea în pensiune. Această femeie a confirmat că în seara respectivă Avram Iancu era la ea „în cost”, la cină.
După cină – spune gazda în continuare – el a mers imediat la petrecere şi după jumătate de oră s-a întors. Apoi şi-a petrecut vremea discutând, „până când l-am trimis acasă, unde îşi avea sălaşul, deoarece şi eu aveam intenţia să mă odihnesc” – a mai spus ea, adăugând că Iancu a plecat cu puţin înainte de ora 22.00. Ce va fi discutat în acea seară viitorul mare reprezentant al românilor transilvăneni nu se ştie. Documentul, însă, ne dezvăluie şi învie un moment concret din tinereţea marelui erou român al Revoluției din 1848 – 1849.
Vasile Lechinţan
- Sursă foto cover: 60m.ro