Istoria cafelei din inima Transilvaniei începe să fie documentată cândva prin secolul al XVII-lea când se vorbeşte de un singur local unde clienţii erau serviţi cu cafea. În secolul al XIX-lea şi în secolele precedente, în Transilvania, existau aşa numitele cofetării-cafenele, iar printre cofetarii clujeni care deţineau cofetării-cafenea îi putem aminti pe Adolf Tauffer, József Tauffer, János Wurscher sau Hermann Weisz.
Odată cu trecerea timpului, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cele două ramuri se despart, astfel proprietarii cofetăriilor corespund cerințelor vremii prin modernizarea și modificarea localului realizând posibilitatea consumării produselor pe loc.
Savurarea unei cafele în Transilvania se regăsea printre serviciile oferite de hotelurile moderne ce la sfârșitul secolului XIX-lea erau amenajate specific, locurile dotate aparte serveau drept indicator al nivelului de confort, eleganță și lux. Fiecare cafenea încerca să îşi atragă clienţii prin stilul său propriu. Cafenelele amenajate la parterul unei clădiri aveau geamuri uriaşe, care asigurau contactul vizual cu lumea de pe stradă. În anotimpurile calde, în spaţiile din faţa cafenelelor, erau amenajate terase. Pe lângă aspectul plăcut şi confortul interiorului, erau hotărâtoare şi aşezarea topografică şi imaginea exteriorului, cafenele elegante, cu renume deosebit, erau cele din centrul oraşului.
Ascultarea muzicii, mai ales seara, era un nou aspect ce invita oamenii înlăuntrul cafenelei, de aceea aproape fiecare local avea orchestră proprie. Viaţa cafenelelor era una misterioasă, aici născându-se adevărate legende care îmbogăţeau ora de distracţie a intelectualilor. Pe aici au trecut cele mai strălucite personalităţi ale vieţii politice, teatrale, literare, muzicieni şi gazetari de faimă.
În prezent, Cluj-Napoca este recomandat ca „un oraș minunat prin felul lui de-a fi”. Celebra publicație Vogue recomandă Clujul ca un oraș vibrant, datorită multitudinii și varietății de localuri unde poți să îți petreci timpul. Diversele branduri din Inima Transilvaniei au creat o comunitate educată în spiritul consumului cafelei de specialitate. Pasiunea pentru cafeaua de înaltă calitate a determinat inovarea continuă a stilului de lucru și modul de perfecționare a cafelei pe care fiecare local o prelucrează cu mare grijă.
Referințe:
Biserica Sfântul Mihai, aflată în Piața Unirii cu al doilea cel mai înalt turn al unei instituții de cult religios din România are o înălțime de 80 de metri, iar panorama care se poate vedea de sus este pe măsura așteptărilor. Turnul oferă o vedere de 360 de grade asupra orașului, însă este rareori permis accesul vizitatorilor.
Dincolo de vegetația luxuriantă, se observă unele dintre cele mai înalte clădiri din Cluj și chiar turnul Bisericii Sfântul Mihai, amintit mai devreme. Grădina Botanică Alexandru Borza se află pe strada Republicii, în cartierul Zorilor, pe o suprafață de 14 hectare unde se cultivă 10 mii de specii diferite de plante de pe diferite continente.
Dealul Cetățuii reprezintă, atât pentru turiști, cât și pentru locuitorii Clujului, o alternativă excelentă de relaxare și explorare a împrejurimilor.
O priveliște impresionantă poate fi observată la ieșirea din pădurea clujeană, unul din cele mai faimoase locuri din lume în care se spune că au loc fenomene paranormale.
Drumul prin pădurea Făget, din Cluj spre Sălicea și Ciurila, devine tot mai plăcut în rândul clujenilor. La ieșirea din pădure, pe dreapta, pe colinele de la marginea șoselei poate fi zărit orașul, un loc de tihnă cu unele dintre cele mai frumoase apusuri de soare clujene.
Dealul Feleacului se află la 7 kilometri de Cluj-Napoca și la o altitudine de 711 m. Satul a fost atestat în anul 1366, iar până în momentul de față are peste 1800 de locuitori.
Cimitirul din cartierul Mănăștur
Puțin cunoscut nou-veniților în Cluj și, poate, chiar locuitorilor, Cimitirul din Mănăștur, dincolo de monumentele funerare, oferă o incredibilă panoramă spre cartierul al cărui nume îl poartă și nu numai. Aici poate fi observat contrastul dintre frumusețea clădirilor moderne și sobrietatea mormintelor din apropiere.
Varianta Zorilor – Mănăștur
Punctul de conectare a două cartiere ale orașului oferă o panoramă pitorească, incluzând căsuțe viu colorate de la marginea orașului, și una metropolitană, cu o impresionantă vedere spre blocurile ridicate în cartierul Mănăștur.
„Dacă vreţi să exploraţi nordul României începeţi de la Cluj, un oraş medieval renăscut datorită spiritului creativ al locuitorilor“, spunea reporterul englez Charlie Ottley, în partea a treia a documentarului „Wild Carpathia”.
Clujul este „poarta“ spre nordul Transilvaniei, cum e prezentat în partea a treia a seriei de documentare „Wild Carpathia“, dar şi ”oraşul-comoară” (istoricul clujean Lukács József a scris o carte intitulată ”Clujul, oraşul-comoară” unde povesteşte legendele bătrânului oraş) datorită istoriei care poate fi întâlnită la fiecare pas.
Prima atestare documentară a orașului datează încă din antichitate, când geograful grec Claudius Ptolomaeus a clasificat așezarea drept capitala fostei provincii Dacia Porolissensis. În timpul domniei împăratului Hadrian, orașul a fost ridicat la rang de municipiu, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. După retragerea trupelor romane, orașul a trecut printr-o perioadă de regres cauzată de invazii barbare.
Deși a suportat un puternic regres din cauza năvălirilor barbare care au urmat retragerii romanilor (în 271), în Evul Mediu orașul a cunoscut o civilizație înfloritoare, însoțită de o excepțională acumulare de valori economice, artistice și culturale care au justificat atribuirea și consolidarea unui supranume cu care pușine orașe se puteau mândri: acela de „oraș-comoară”. Privilegiile acordate de către regele Carol Robert de Anjou, din 1316, i-au conferit statutul de «oraș (liber) regal», printre cele mai importante privilegii numărându-se: dreptul de a avea administrație proprie, dreptul de judecată, dreptul de a desfășura schimburi comerciale, dreptul de a ridica biserici și cimitire s.a. În 1405, regele Sigismund de Luxemburg a conferit noi privilegii orașului, printre care și cel de extindere a incintei fortificate.
Orașul a mai beneficiat și de protecția specială din partea unui alt mare rege, clujean prin naștere: Mathias Corvinus (1458-1490). Domnia sa este legată de finalizarea, refacerea sau începerea construcției câtorva dintre cele mai reprezentative monumente ale orașului – finalizarea bisericii Sf. Mihail (în preajma anului 1480) și completarea incintei fortificate a orașului prin ridicarea în preajma anului 1475 a Turnului Croitorilor. Cea mai importantă ctitorie clujeana a lui Matia a fost biserica franciscanilor minoriți (în prezent reformată) de pe strada Lupilor (astăzi M. Kogalniceanu), finanțată printr-o consistentă donație regală, a cărei construcție a început în 1486.
Prima incinta fortificată a orașului medieval a fost ridicată după invazia tătara din 1241 și după actul regal din 1316, cuprinzând un teritoriu de aproximativ 7 hectare cu centrul în actuala Piața a Muzeului. Turnul din colțul sud-estic, denumit al Pietrarilor de la breasla care îl administra, era folosit și ca temniță. A doua incinta fortificata avea dimensiuni mult mai ample, cuprinzand între ziduri aproximativ 45 de hectare. În secolul al XV-lea erau menționate 18 bastioane și turnuri în colțurile cetații, la porțile orașului sau intermediar (Turnul Podului, Turnul Manastirii, Turnul Croitorilor etc.), Clujul fiind descris de autorii umaniști ca un “oraș comercial mare și bogat, bine clădit, cu puternice și străvechi ziduri și numeroase turnuri” (Giovanandrea Gromo).
Între 1713-1716, pe Dealul Cetațuia a fost construita de austrieci o garnizoană a orașului realizată în sistem Vauban. În interiorul cetății a fost executat în 1849, de către autoritățile maghiare, istoricul și gânditorul german Stephan Ludwig Roth, participant la Revoluția din 1848. Declarată monument istoric, Cetățuia oferă vizitatorilor și o frumoasă perspectivă asupra orașului.
Deși a suportat un puternic regres din cauza năvălirilor barbare care au urmat retragerii romanilor (în 271), în Evul Mediu orașul a cunoscut o civilizație înfloritoare, însoțită de o excepțională acumulare de valori economice, artistice și culturale care au justificat atribuirea și consolidarea unui supranume cu care pușine orașe se puteau mândri: acela de „oraș-comoară”. Privilegiile acordate de către regele Carol Robert de Anjou, din 1316, i-au conferit statutul de «oraș (liber) regal», printre cele mai importante privilegii numărându-se: dreptul de a avea administrație proprie, dreptul de judecată, dreptul de a desfășura schimburi comerciale, dreptul de a ridica biserici și cimitire s.a. În 1405, regele Sigismund de Luxemburg a conferit noi privilegii orașului, printre care și cel de extindere a incintei fortificate.
Orașul a mai beneficiat și de protectia specială din partea unui alt mare rege, clujean prin naștere: Mathias Corvinus (1458-1490). Domnia sa este legată de finalizarea, refacerea sau începerea construcției câtorva dintre cele mai reprezentative monumente ale orasului – finalizarea bisericii Sf. Mihail (în preajma anului 1480) și completarea incintei fortificate a orașului prin ridicarea în preajma anului 1475 a Turnului Croitorilor. Cea mai importantă ctitorie clujeana a lui Mathias a fost biserica franciscanilor minoriți (în prezent reformată) de pe strada Lupilor (astăzi M. Kogălniceanu), finanțată printr-o consistentă donație regală, a cărei construcție a început în 1486.
În perioada dualismului austro-ungar, deși impactul politic a fost unul negativ, Clujul a cunoscut o dezvoltare urbanistică deosebită, cu numeroase și benefice influențe apusene. Demersul de afirmare ca națiune a românilor care a culminat cu perioada pașoptistă și memorandistă (Revoluția de la 1848 și redactarea Memorandumului), s-a desăvârșit odată cu unirea Transilvaniei cu România.
Astăzi, municipiul Cluj-Napoca este reședința județului Cluj și capitala spirituală și economică a Transilvaniei, un puternic centru universitar și medical, un pol al diversității și multiculturalismului, unde trecutul, prezentul și viitorul reprezintă suma identității și specificității locale. În Protocoalele din secolul al XVI-lea ale orașului Cluj, păstrate aproape în totalitate la Direcția Județeana Cluj a Arhivelor Naționale, cetățeanul clujean este considerat cu mândrie „acela care îsi iubește patria” iar „Republica este numele orașului întreg, pentru care noi suntem datori să murim și să-i oferim totul, să-i dăm și să-i consacrăm tot ce e al nostru”.
Clujul–„orașul comoara” era considerat așadar o republică urbană, o patrie pentru locuitorii săi, în care organizarea administrației municipale, repartizarea corecta a impozitelor, ordinea internă sau dezvoltarea urbanistică erau, de cele mai multe ori, mai importante decât evenimentele europene sau politica principiilor. Deși vorbeau limbi diferite, clujenii au știut să trăiască, să se accepte, să conviețuiască și să își respecte reciproc valorile, într-un oraș care nu a aparținut niciodată unei singure etnii, unei singure confesiuni sau unei singure categorii sociale. Astfel, cea mai valoroasă și durabilă bogăție a „orașului-comoară” este, de fapt, această remarcabilă artă a conviețuirii.