VISIT CLUJ
1 € = 4.9488 lei
14°C

Istoria cafelei din inima Transilvaniei începe să fie documentată cândva prin secolul al XVII-lea când se vorbeşte de un singur local unde clienţii erau serviţi cu cafea. În secolul al XIX-lea şi în secolele precedente, în Transilvania, existau aşa numitele cofetării-cafenele, iar printre cofetarii clujeni care deţineau cofetării-cafenea îi putem aminti pe Adolf Tauffer, József Tauffer, János Wurscher sau Hermann Weisz.

Odată cu trecerea timpului, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cele două ramuri se despart, astfel proprietarii cofetăriilor corespund cerințelor vremii prin modernizarea și modificarea localului realizând posibilitatea consumării produselor pe loc.

Savurarea unei cafele în Transilvania se regăsea printre serviciile oferite de hotelurile moderne ce la sfârșitul secolului XIX-lea erau amenajate specific, locurile dotate aparte serveau drept indicator al nivelului de confort, eleganță și lux. Fiecare cafenea încerca să îşi atragă clienţii prin stilul său propriu. Cafenelele amenajate la parterul unei clădiri aveau geamuri uriaşe, care asigurau contactul vizual cu lumea de pe stradă. În anotimpurile calde, în spaţiile din faţa cafenelelor, erau amenajate terase. Pe lângă aspectul plăcut şi confortul interiorului, erau hotărâtoare şi aşezarea topografică şi imaginea exteriorului, cafenele elegante, cu renume deosebit, erau cele din centrul oraşului. 

Ascultarea muzicii, mai ales seara, era un nou aspect ce invita oamenii înlăuntrul cafenelei, de aceea aproape fiecare local avea orchestră proprie. Viaţa cafenelelor era una misterioasă, aici născându-se adevărate legende care îmbogăţeau ora de distracţie a intelectualilor. Pe aici au trecut cele mai strălucite personalităţi ale vieţii politice, teatrale, literare, muzicieni şi gazetari de faimă.

În prezent, Cluj-Napoca este recomandat ca „un oraș minunat prin felul lui de-a fi”. Celebra publicație Vogue recomandă Clujul ca un oraș vibrant, datorită multitudinii și varietății de localuri unde poți să îți petreci timpul. Diversele branduri din Inima Transilvaniei au creat o comunitate educată în spiritul consumului cafelei de specialitate. Pasiunea pentru cafeaua de înaltă calitate a determinat inovarea continuă a stilului de lucru și modul de perfecționare a cafelei pe care fiecare local o prelucrează cu mare grijă.

Referințe: 

  1. Epoca de aur a cafenelelor din Transilvani, https://www.bcucluj.ro/bibliorev/arhiva/nr18/carte5.html 
  2. Transylvania Sheds the Shadow of Dracula With Galleries, Cocktails, and Coffeeshops in Cluj-Napoca, https://www.vogue.com/article/where-to-go-in-cluj-napoca-unofficial-capital-of-transylvania 

 

Din turnul Bisericii Sf. Mihail

Biserica Sfântul Mihai, aflată în Piața Unirii cu al doilea cel mai înalt turn al unei instituții de cult religios din România are o înălțime de 80 de metri, iar panorama care se poate vedea de sus este pe măsura așteptărilor. Turnul oferă o vedere de 360 de grade asupra orașului, însă este rareori permis accesul vizitatorilor.

 

Din turnul de apă din Grădina Botanică

Dincolo de vegetația luxuriantă, se observă unele dintre cele mai înalte clădiri din Cluj și chiar turnul Bisericii Sfântul Mihai, amintit mai devreme. Grădina Botanică Alexandru Borza se află pe strada Republicii, în cartierul Zorilor, pe o suprafață de 14 hectare unde se cultivă 10 mii de specii diferite de plante de pe diferite continente.

 

De pe Cetățuie

Dealul Cetățuii reprezintă, atât pentru turiști, cât și pentru locuitorii Clujului, o alternativă excelentă de relaxare și explorare a împrejurimilor.

 

De la marginea pădurii Hoia-Baciu

O priveliște impresionantă poate fi observată la ieșirea din pădurea clujeană, unul din cele mai faimoase locuri din lume în care se spune că au loc fenomene paranormale.

 

După Făget pe drumul spre satul Sălicea

Drumul prin pădurea Făget, din Cluj spre Sălicea și Ciurila, devine tot mai plăcut în rândul clujenilor. La ieșirea din pădure, pe dreapta, pe colinele de la marginea șoselei poate fi zărit orașul, un loc de tihnă cu unele dintre cele mai frumoase apusuri de soare clujene.

 

Din Feleac

Dealul Feleacului se află la 7 kilometri de Cluj-Napoca și la o altitudine de 711 m. Satul a fost atestat în anul 1366, iar până în momentul de față are peste 1800 de locuitori. 

 

Cimitirul din cartierul Mănăștur

Puțin cunoscut nou-veniților în Cluj și, poate, chiar locuitorilor, Cimitirul din Mănăștur, dincolo de monumentele funerare, oferă o incredibilă panoramă spre cartierul al cărui nume îl poartă și nu numai. Aici poate fi observat contrastul dintre frumusețea clădirilor moderne și sobrietatea mormintelor din apropiere.

 

Varianta Zorilor – Mănăștur

Punctul de conectare a două cartiere ale orașului oferă o panoramă pitorească, incluzând căsuțe viu colorate de la marginea orașului, și una metropolitană, cu o impresionantă vedere spre blocurile ridicate în cartierul Mănăștur.

 

„Dacă vreţi să exploraţi nordul României începeţi de la Cluj, un oraş medieval renăscut datorită spiritului creativ al locuitorilor“, spunea reporterul englez Charlie Ottley, în partea a treia a documentarului „Wild Carpathia”. 

Clujul este „poarta“ spre nordul Transilvaniei, cum e prezentat în partea a treia a seriei de documentare „Wild Carpathia“, dar şi ”oraşul-comoară” (istoricul clujean Lukács József a scris o carte intitulată ”Clujul, oraşul-comoară” unde povesteşte legendele bătrânului oraş) datorită istoriei care poate fi întâlnită la fiecare pas.

  1. Piața Muzeului este cea mai veche piață a orașului din inima Transilvaniei, cu o arhitectură predominantă gotică și barocă. Clădirile ce pot fi descoperite aici sunt Biserica și Mănăstirea Franciscană, Casa Matia Corvin, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Obeliscul Carolina – primul monument laic al orașului.
  2. Piața Unirii este o zonă cu importante ansambluri arhitecturale gotice, baroce si neo-baroce din Transilvania precum Biserica Romano-Catolica Sfântul Mihail, Muzeul de Arta, Muzeul Farmaciei, Statuia lui Matia Corvin, strada în oglindă și alte vechi palate nobiliare.
  3. Strada în oglindă, unică în Europa, reprezintă una dintre atracţiile turistice ale Clujului. Ansamblul arhitectural, unic în Transilvania, este format din două clădiri identice, dispuse de o parte şi de alta a străzii Iuliu Maniu. Legenda spune că “palatele în oglindă” au fost construite astfel de un nobil pentru ca cele două fiice moştenitoare ale sale să nu se supere.
  4. Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universității Babeș- Bolyai din Cluj-Napoca, extinsă pe o suprafață de 14 hectare, a fost fondată în 1872 și este una dintre primele, cele mai mari și mai complexe astfel de grădini din sud-estul continentului. Principalele atracții ale locației sunt serele cu plante tropicale și ecuatoriale, gradina romană și grădina japoneză.
  5. Cetățuia reprezintă unul dintre cele mai înalte și importante puncte de vedere a panoramei orașului. Situată la o altitudine de 405 metri, fortificația a fost construită între anii 1715 – 1735 sub formă de stea, ridicată cu scopul de a asigura un post de apărare.
    Punctele de reper pe dealul Cetățuia sunt Hotelul Belvedere, o clădire modernă masivă vizibilă din multe zone ale orașului și Crucea e amintește de martirii Revoluției de la 1848.
  6. Turnul Croitorilor – parte din vechiul zid de apărare al orașului, care înconjura în vremurile de demult o suprafață de 45 hectare, cât măsura cetatea, este unul dintre puținele turnuri care s-au păstrat într-o stare foarte bună până în zilele noastre, acesta este și astăzi intact. Aici se află și statuia lui Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul.
  7. Biserica Reformată de pe Ulița Lupilor, în imediata apropiere a Bastionului Croitorilor, este una dintre cele mai masive construcții gotice din întreaga Transilvanie, cu aspectul unei cetăți.  În fața construcției se află Statuia Sfântului Gheorghe, reprezentat omorând balaurul, o copie a Statuii Sfântului Gheorghe din Praga, originalul realizat de meșterii clujeni Martin și Gheorghe, la sfârșitul Evului Mediu.
  8. Zidurile Cetății pe strada Potaissa – Cetatea Mare din Evul Mediu 
  9. Muzeul Etnografic al Transilvaniei şi Parcul Etnografic ”Romulus Vuia” este descris de locurile unde tradiţia e acasă.  Muzeul cuprinde peste 41.000 de obiecte țărănești tradiţionale din secolele XVII-XX şi un fond documentar de peste 80.000 de piese. Muzeul conţine două secţii: secţia pavilionară şi Parcul Etnografic „Romulus Vuia” (secţia în aer liber). Secţia Pavilionară funcționează în Palatul „Reduta” de pe strada memorandumului, în centrul oraşului. Pe locul clădirii actuale se aflau iniţial trei case medievale
  10. În cele din urmă, aleile pietonale de pe străzile recent modernizate pot reprezenta locația perfectă pentru captarea unui moment în inima Transilvaniei. Printre acestea amintim strada Regele Ferdinand, strada Emil Isac, strada Molnar Piuariu, strada Petru Maior sau Piața Lucian Blaga.

 

Prima atestare documentară a orașului datează încă din antichitate, când geograful grec Claudius Ptolomaeus a clasificat așezarea drept capitala fostei provincii Dacia Porolissensis. În timpul domniei împăratului Hadrian, orașul a fost ridicat la rang de municipiu, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. După retragerea trupelor romane, orașul a trecut printr-o perioadă de regres cauzată de invazii barbare.

Moștenirea merge mai departe

Deși a suportat un puternic regres din cauza năvălirilor barbare care au urmat retragerii romanilor (în 271), în Evul Mediu orașul a cunoscut o civilizație înfloritoare, însoțită de o excepțională acumulare de valori economice, artistice și culturale care au justificat atribuirea și consolidarea unui supranume cu care pușine orașe se puteau mândri: acela de „oraș-comoară”. Privilegiile acordate de către regele Carol Robert de Anjou, din 1316, i-au conferit statutul de «oraș (liber) regal», printre cele mai importante privilegii numărându-se: dreptul de a avea administrație proprie, dreptul de judecată, dreptul de a desfășura schimburi comerciale, dreptul de a ridica biserici și cimitire s.a. În 1405, regele Sigismund de Luxemburg a conferit noi privilegii orașului, printre care și cel de extindere a incintei fortificate.

Orașul a mai beneficiat și de protecția specială din partea unui alt mare rege, clujean prin naștere: Mathias Corvinus (1458-1490). Domnia sa este legată de finalizarea, refacerea sau începerea construcției câtorva dintre cele mai reprezentative monumente ale orașului – finalizarea bisericii Sf. Mihail (în preajma anului 1480) și completarea incintei fortificate a orașului prin ridicarea în preajma anului 1475 a Turnului Croitorilor. Cea mai importantă ctitorie clujeana a lui Matia a fost biserica franciscanilor minoriți (în prezent reformată) de pe strada Lupilor (astăzi M. Kogalniceanu), finanțată printr-o consistentă donație regală, a cărei construcție a început în 1486.

Prima incinta fortificată a orașului medieval a fost ridicată după invazia tătara din 1241 și după actul regal din 1316, cuprinzând un teritoriu de aproximativ 7 hectare cu centrul în actuala Piața a Muzeului. Turnul din colțul sud-estic, denumit al Pietrarilor de la breasla care îl administra, era folosit și ca temniță. A doua incinta fortificata avea dimensiuni mult mai ample, cuprinzand între ziduri aproximativ 45 de hectare. În secolul al XV-lea erau menționate 18 bastioane și turnuri în colțurile cetații, la porțile orașului sau intermediar (Turnul Podului, Turnul Manastirii, Turnul Croitorilor etc.), Clujul fiind descris de autorii umaniști ca un “oraș comercial mare și bogat, bine clădit, cu puternice și străvechi ziduri și numeroase turnuri” (Giovanandrea Gromo).

Între 1713-1716, pe Dealul Cetațuia a fost construita de austrieci o garnizoană a orașului realizată în sistem Vauban. În interiorul cetății a fost executat în 1849, de către autoritățile maghiare, istoricul și gânditorul german Stephan Ludwig Roth, participant la Revoluția din 1848. Declarată monument istoric, Cetățuia oferă vizitatorilor și o frumoasă perspectivă asupra orașului.

Orașul Comoară

Deși a suportat un puternic regres din cauza năvălirilor barbare care au urmat retragerii romanilor (în 271), în Evul Mediu orașul a cunoscut o civilizație înfloritoare, însoțită de o excepțională acumulare de valori economice, artistice și culturale care au justificat atribuirea și consolidarea unui supranume cu care pușine orașe se puteau mândri: acela de „oraș-comoară”. Privilegiile acordate de către regele Carol Robert de Anjou, din 1316, i-au conferit statutul de «oraș (liber) regal», printre cele mai importante privilegii numărându-se: dreptul de a avea administrație proprie, dreptul de judecată, dreptul de a desfășura schimburi comerciale, dreptul de a ridica biserici și cimitire s.a. În 1405, regele Sigismund de Luxemburg a conferit noi privilegii orașului, printre care și cel de extindere a incintei fortificate.

Orașul a mai beneficiat și de protectia specială din partea unui alt mare rege, clujean prin naștere: Mathias Corvinus (1458-1490). Domnia sa este legată de finalizarea, refacerea sau începerea construcției câtorva dintre cele mai reprezentative monumente ale orasului – finalizarea bisericii Sf. Mihail (în preajma anului 1480) și completarea incintei fortificate a orașului prin ridicarea în preajma anului 1475 a Turnului Croitorilor. Cea mai importantă ctitorie clujeana a lui Mathias a fost biserica franciscanilor minoriți (în prezent reformată) de pe strada Lupilor (astăzi M. Kogălniceanu), finanțată printr-o consistentă donație regală, a cărei construcție a început în 1486.

În perioada dualismului austro-ungar, deși impactul politic a fost unul negativ, Clujul a cunoscut o dezvoltare urbanistică deosebită, cu numeroase și benefice influențe apusene. Demersul de afirmare ca națiune a românilor care a culminat cu perioada pașoptistă și memorandistă (Revoluția de la 1848 și redactarea Memorandumului), s-a desăvârșit odată cu unirea Transilvaniei cu România.

Astăzi, municipiul Cluj-Napoca este reședința județului Cluj și capitala spirituală și economică a Transilvaniei, un puternic centru universitar și medical, un pol al diversității și multiculturalismului, unde trecutul, prezentul și viitorul reprezintă suma identității și specificității locale. În Protocoalele din secolul al XVI-lea ale orașului Cluj, păstrate aproape în totalitate la Direcția Județeana Cluj a Arhivelor Naționale, cetățeanul clujean este considerat cu mândrie „acela care îsi iubește patria” iar „Republica este numele orașului întreg, pentru care noi suntem datori să murim și să-i oferim totul, să-i dăm și să-i consacrăm tot ce e al nostru”.

Clujul–„orașul comoara” era considerat așadar o republică urbană, o patrie pentru locuitorii săi, în care organizarea administrației municipale, repartizarea corecta a impozitelor, ordinea internă sau dezvoltarea urbanistică erau, de cele mai multe ori, mai importante decât evenimentele europene sau politica principiilor. Deși vorbeau limbi diferite, clujenii au știut să trăiască, să se accepte, să conviețuiască și să își respecte reciproc valorile, într-un oraș care nu a aparținut niciodată unei singure etnii, unei singure confesiuni sau unei singure categorii sociale. Astfel, cea mai valoroasă și durabilă bogăție a „orașului-comoară” este, de fapt, această remarcabilă artă a conviețuirii.