Înfiinţarea Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică a inaugurat etapa modernă a învăţământului superior muzical din Transilvania. Conservatorul şi-a deschis cursurile cu următoarele catedre: Teorie şi solfegii, Armonie, Contrapunct-compoziţie, Canto, Pian, Vioară, Violoncel, Dicţiune şi declamaţie. Ulterior au fost introduse şi alte discipline: Solfegiu, Contrabas, Instrumente de suflat (corn, trombon, trompetă şi fagot), Teoria instrumentelor, Teoria formelor muzicale, Estetică, Istoria muzicii, Muzică de cameră, Acustică, Orchestră. În anul 1922 s-a înfiinţat o secţie pentru pregătirea profesorilor de muzică, devenită facultate începând cu anul 1933.
Printre profesorii care au contribuit la renumele instituţiei se numără personalităţi de marcă ale creaţiei şi interpretării muzicale, ca şi ale muzicologiei româneşti – între aceştia, doi membri ai Academiei Române: compozitorii Sigismund Toduţă şi Cornel Ţăranu. Studiile doctorale în muzică şi înaltul titlu de Doctor în Muzicologie au fost fondate în România tocmai la Conservatorul de Muzică clujean, deja în anul 1971, prin contribuţia hotărâtoare a amintitului Sigismund Toduţă, mulţi dintre cei mai valoroşi muzicieni din toate centrele ţării se mândresc cu titlul de Doctor obţinut la Cluj.
Academia de Muzică Gheorghe Dima
Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca a luat fiinţă în anul 1919, ca instituţie de stat, în contextul unui viguros proces de modernizare a întregului învăţământ românesc, determinat de climatul deosebit de dinamic al edificării noii Românii postbelice. Învăţământul artistic instituţionalizat din Cluj datează însă din 1819, an în care a fost înfiinţat Conservatorul Maghiar de Muzică, unde cursurile s-au desfăşurat în limbile germană şi maghiară.
