Din mica piaţetă vegheată de bustul lui Ion Agârbiceanu, pleacă spre sud-vest Strada Dimitrie Bolintineanu. La numărul 16, în unghiul nord-estic al intersecţiei sale cu Strada Nicolae Iorga, se află Așezământul Cultural „Alexandru Lapedatu”, cu sediul în casa în care a locuit acesta.
Pe trotuarul de la intersecţia celor două străzi, este amplasat bustul lui Alexandru Lapedatu (1876-1950), fost ministru al cultelor și artelor, ministru de stat al României, președinte al Senatului României, membru titular al Academiei Române din 1918, iar apoi președinte și secretar general al acesteia.
Personalitate marcantă a Clujului primei decade a secolului XX, Alexandru Lapedatu cunoaște o ascensiune fulminantă imediat după 1918, urmată de un dramatic declin generat de instaurarea regimului comunist în România.
Abia întors din Rusia, unde a fost trimis să însoţească cel de-al doilea transport al Tezaurului românesc, Alexandru Lapedatu a participat, în calitate de expert al delegaţiei României, la Conferinţa de Pace de la Paris din 1918.
După Marea Unire a venit la Cluj, a fost numit de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei profesor de istoria veche a românilor, la Universitatea din oraș. Alături de Ioan Lupaș, a fondat Institutului Naţional de Istorie, azi „George Bariţiu”, al Academiei Române.
Membru marcant al Partidului Naţional Liberal, unul dintre cei mai străluciţi diplomaţi și istorici ai vremii, Alexandru Lapedatu a fost arestat în mai 1950 și, totodată, i s-a anulat pensia, fiindu-i retrase toate titlurile și distincţiile dobândite anterior. Trei luni mai târziu, avea să moară în închisoarea de la Sighet.
După patruzeci de ani, în 1990, Adunarea Generală a Academiei Române avea să îi reabiliteze memoria, fiind repus în drepturi.