La sfârșitul secolului XIX, în Cluj își desfășurau activitatea 13 bănci, case de economii și societăți de asigurare, dintre care 10 aveau un caracter local, iar trei erau sucursale ale unor bănci maghiare sau austriece. Printre acestea se afla și Casa de păstrare și Banca de credit, înființată la 23 decembrie 1894 ca filială a unei bănci din Budapesta și pentru care în anii 1912-1914 s-a construit un nou sediu, amplasat la nr. 7 în Piața Unirii de astăzi.
În anii 1920, aici și-a avut sediul și Breasla Artistică Transilvăneană, pentru ca din anul 1948, după lichidarea Casei de păstrare și a Băncii de credit, edificiul să găzduiască sucursala Băncii Naţionale a României din Cluj.
Palatul a fost proiectat de către arhitectul budapestan Ede Dvorák, care a imaginat o clădire cu fațadele în stil Secession, presărate cu elemente eclectice de inspirație barocă.
Spațiile de primire erau poziționate la parter, unde se află un vestibul și sala ghișeelor, în care aveau loc tranzacțiile cu publicul. Din spațiul ei se ajungea la secretariat, biroul directorului și o impozantă sală de ședințe. Tot la parter fuseseră amplasate biroul vicepreședinților și garderoba funcționarilor. Etajele conțineau, pe lângă birouri și locuințele private ale înalților funcționari, deservite de cursive exterioare.
Cea mai importantă unitate funcțională o reprezenta sala ghișeelor, cu 12 ghișee specializate. Atmosfera caldă a spațiului ei era dată de un luminator zenital, cu sticlă dublă, unde vitraliile realizate în atelierul lui Miksa Róth constituiau decorația principală, alături de mozaicurile figurative realizate în stil Secession.
Simbolurile prezente pe clădirile istorice, departe de a fi doar simple decorațiuni ale arhitecturii, sunt purtătoare de identitate, mesaj și istorie. Încă din secolul XIX, în Austria şi Europa Centrală şi de Est s-a resimțit nevoia identificării unui simbol care să sugereze activitățile bancare, găsit în metafora albinei sau a stupului de albine, care devine simbolul băncilor de economii, reprezentând de altfel economisirea şi munca asiduă. Imaginea stupului de albine o regăsim astfel și pe șemineele de la interiorul palatului BNR, sub forma sa arhaică, împletit din nuiele.
Bibliografie:
Sorin Iftimii, Heraldică și arhitectură, în Monumentul – tradiție şi viitor, p. 493-513, în monumentul.ro/pdfs/Sorin%20Iftimi%2007.pdf, accesat la 5 octombrie 2015.
Nadia Manea, Grigore Bâce, Înființarea agențiilor BNR din Transilvania și Banat. Agenția (sucursala) Cluj (1919), în Din istoria Băncii Naţionale – sucursale şi agenţii. Simpozionul de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”, 17-29 aprilie 2009, București. Bucureşti, 29 aprilie 2009, p. 110-137.
Marcela Oprescu, Liliana Roșiu, Considerații asupra prezenței stupului în decorația fațadelor Secession, în Studii și comunicări, VI, 1997, Museum Arad, p. 170-185.
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 109-110.