Adăpostind astăzi Catedrala greco-catolică „Schimbarea la faţă”, edificiul a fost construit în secolul al XVIII-lea de ordinul minoriților, din fondurile proprii şi din subscripţii particulare, fără sprijinul oficialităților. Aproape de finalizarea construcţiei, la 22 septembrie 1779, turnul s-a prăbuşit din cauza fundaţiei slabe, afectând grav şi partea de nord a bisericii. Pentru reconstrucție, după numeroase amânări, împărăteasa Maria Terezia a alocat în anul 1780 suma de 7000 florini, cu condiţia ca proiectarea noului turn să-i fie încredințată unui arhitect priceput, respectiv lui Johann Eberhard Blaumann, care la acea vreme coordona șantierul palatului Bánffy din Cluj.
După o creştere semnificativă a numărului enoriaşilor greco-catolici din oraş și în urma unui memoriu înaintat Sfântului Scaun al Romei, greco-catolicii au primit biserica în anul 1924. Spațiul interior a fost reamenajat conform cerințelor confesiunii – altarele laterale, în stil rococo, au fost mutate în biserica minorită din Aiud, iar un iconostas şi jilţul, concepute în stil neobaroc, au completat mobilierul interior. În data de 5 iunie 1930, prin decizia mutării sediului episcopal greco-catolic de la Gherla la Cluj, biserica a fost ridicată la rangul de catedrală.
În anul 1948, după desființarea de către oficialitățile comuniste a cultului greco-catolic și exproprierea tuturor bunurilor acestuia, catedrala a fost preluată de Biserica Ortodoxă, care a utilizat-o până în anul 1998, când a reintrat în posesia Bisericii Greco-catolice.
Biserica este alipită înspre vest de fosta mănăstire minorită, un edificiu ce mai păstrează la parterul clădirii o serie de elemente din secolele XVI-XVII ale casei Henter, pe locul căreia a fost ridicat. Biserica de tip sală este orientată pe axa nord-sud, având un cor patrulater la exterior şi poligonal la interior, respectiv o sacristie alipită laturii de est.
Faţadă principală, dominată de turnul de plan circular, este articulată de un soclu înalt din piatră și pilaştri dublaţi cu capiteluri dorice, care susţin o atică bogat profilată, decorată cu motivul panglicii împletite. În axul central al frizei se află o inscripţie cu cronostih ce datează refacerea turnului în anul 1782.
Nava bisericii este boltită á vella, în capătul de nord al acesteia aflându-se o tribună zidită, cu parapetul arcuit, decorat cu motivul panglicii împletite.
Ferestrele edificiului sunt prevăzute cu vitralii specifice începutului de secol XX, decorate cu imaginile Sf. Clara de Assisi, Sf. Ana, Sf. Iosif, Sf. Emeric al Ungariei, Sf. Ștefan al Ungariei și Sf. Elisabeta de Thuringia.
Din mobilierul original al bisericii, se mai păstrează altarul principal și amvonul, realizate din lemn și bogat decorate.
Bolta navei şi a corului este acoperită cu o pictură murală realizată în anul 1908 în tehnica al secco de pictorul Ferenc Lohr.