Principalul obiectiv al iezuiților va fi organizarea învăţământului gimnazial catolic şi, în perspectivă, a celui de rang universitar din Principat. După mai multe expulzări ale acestora, legiferate de Stările protestante ale ţării, în cel de-al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, iezuiților li se permite să se stabilească în satul Cluj-Mănăştur. Revenirea lor în interiorul oraşului v-a fi posibilă doar după integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic. În anul 1693, vor ajunge în posesia fostei mănăstiri dominicane din Vechea Cetate a oraşului. În paralel cu folosirea acesteia, prin cumpărarea unor parcele în zona străzii Turzii “de Interior” (str. Universităţii), iezuiții vor începe amenajarea unui alt centru al ordinului. Aici, în intervalul cuprins între anii 1718 şi 1724, vor construi o nouă biserică, după proiectele unuia dintre cei mai renumiţi artişti activi în ambianţa iezuită din Europa Centrală, arhitectul şi pictorul Christoph Tausch (1673-1731). Acesta a fost autorul planurilor mai multor ansambluri arhitectonice şi a unor picturi murale iluzioniste, precum cele de la Trenčín (Slovacia) sau Wrocław (Polonia). În deceniile următoare, în jurul bisericii au fost ridicate mai multe clădiri destinate activităţilor educaţionale desfăşurate de către Societatea lui Isus (Colegiul, Convictus nobilium, Seminarul Sf. Iosif). Astfel, în faţa bisericii va lua naștere o mică piaţetă barocă. Centrul acesteia era dominat de coloana Sf. Maria Protectoare (împotriva ciumei). În anul 1773, Ordinul Iezuit a fost desfiinţat prin bulă papală. Trei ani mai târziu ansamblul de clădiri ajungea în posesia Ordinului Piarist, fundație religioasă preocupată, în principal, de activitatea educaţională.

Planimetria edificiului de cult respectă binecunoscuta organizare spaţială a bisericilor iezuite, caracterizate printr-o navă înaltă, acoperită cu bolţi cilindrice cu penetraţii şi flancată de câte trei capele aşezate perpendicular faţă de spaţiul central. Peste capelele laterale era amenajat câte un oratoriu deschis prin arcade spre nava principală. O altă caracteristică a bisericilor iezuite din regiune sunt cele două turnuri ale faţadei principale. O valoare estetică deosebită are portalul încoronat de un fronton decorat cu relieful Sfintei Treimi al fațadei. În cele două nişe ale faţadei se află statuile baroce ale celor mai importanţi sfinţi ai Ordinului Iezuit: Sfântul Ignaţiu de Loyola, fondatorul Societăţii, şi Sfântul Francisc Xaverius, unul dintre principalii exponenţi ai misionarismului catolic.

În interiorul bisericii se poate admira unul dintre cele mai valoroase ansambluri de mobilier baroc din Transilvania. Realizat între anii 1730 și 1740, acesta este decorat prin tehnica intarsiei. Monumentala construcţie a altarului principal, proiectat de asemenea de către Ch. Tausch, domină corul bisericii. Sub pictura reprezentând Sfânta Treime se află icoana tămăduitoare din Cluj, cea mai importantă icoană făcătoare de minuni din mediul catolic transilvănean al secolelor XVIII-XIX. Originea acestei picturi este legată de biserica românească a satului Nicula (jud. Cluj), în care o icoană pictată de Luca din Iclod a lăcrimat în anul 1694. Aceasta a ajuns în posesia iezuiţilor cu sprijinul contelui Sigismund Kornis. Datorită acestora, în jurul icoanei s-a născut cea mai importantă manifestare a cultului Fecioarei Maria din Transilvania.

Amvonul bisericii este unul dintre cele mai frumoase din Transilvania. Cupa acestuia este decorată cu statuile evangheliştilor, partea superioară cu relieful Răstignirii, crucea fiind înconjurată de reprezentările celor mai importanţi sfinţi iezuiţi. Pe cele două laturi ale arcului de triumf apar două altare decorate cu motive specifice rococo, ridicate în anii 1770, după preluarea bisericii de către piarişti. Cel din dreapta este dedicat Sfântului Ioan de Nepomuk, iar celălalt fondatorului ordinului piarist, Sfântul Ioan de Calasanza. În faţa acestuia din urmă sunt vizibili doi elevi care poartă vestimentaţia specifică unor fundaţii active în ambinața instituţiilor de învăţământ clujene ale epocii.

Bibliografie:
Țoca, Mircea, Clujul baroc, Cluj-Napoca, 1983.
Nicolae Sabău, Metamorfoze ale barocului transilvan, vol I, Sculptura, Cluj-Napoca, 2002.
Nicolae Sabău, Metamorfoze ale barocului transilvan, vol II. Pictura, Cluj Napoca 2005, 509 p.
Veress Ferenc, A kolozsvári jezsuita templom építése, în: A magyar jezsuiták küldetése a kezdetektől napjainkig, Szerk. Szilágyi Csaba, Piliscsaba, 2006.

Ultimele articole
Cluj-Napoca orașul Târgurilor de Crăciun
Două Târguri de Crăciun și unul de Iarnă
Expoziția Instagramabilă de Lumini „Small World”
Garden of Lights la Grădina Botanică
Un nou muzeu pe harta Clujului
Mina - cel mai mare centru de artă imersivă și instalații interactive din Europa