După mărturia surselor documentare şi a vestigiilor arheologice, această zonă a oraşului a jucat un rol important încă din perioada medievală, în perimetrul dintre hotel Astoria şi mica piaţetă de pe latura sudică a străzii Horea fiind amplasat spitalul Sfânta Elisabeta, una dintre cele mai importante instituţii de caritate ale oraşului, fondat în prima jumătate a secolului al XIV-lea, şi ruinat în timpul războaielor de la începutul secolului al XVIII-lea. Strada Horea (denumită în epocă strada Mare şi din anul 1899 bulevardul Francisc Iosif) a început să joace o importanţă sporită în istoria oraşului după anul 1870, an în care a fost finalizată calea ferată dintre Oradea şi Cluj. În deceniile următoare, mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, această arteră a căpătat aspectul unui bulevard modern, străjuită de clădiri publice şi de case de raport impunătoare. Construirea hotelului Astoria la începutul anilor 1910 se înscrie în acest proces de modernizare a străzii amintite. Pe locul actualei clădiri a funcţionat inițial restaurantul rău-famat „Mielul Alb”.
În ceea ce priveşte limbajul arhitectural al clădirii, aceasta reflectă una dintre tendinţele cele mai moderne ale arhitecturii Secessionului geometrizant din anii 1910, caracterizată de folosirea unor motive arhitecturale neoclasice. În cazul clădirii clujene, astfel de elemente sunt suprafeţele canelate ale faţadelor și porticul doric de la parter.
Hotelul a funcţionat în această clădire până la începutul anilor 1990, după care aici a fost amenajat sediul Camerei de Comerţ şi Industrie a judeţului Cluj.
Bibliografie:
Péter Sas, Mesélő képeslapok. Kolozsvár 1867-1919. Budapest, 2000, p. 37.
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 113.