Edificiul cu plan în formă de U înglobează două clădiri premoderne, unificate în jurul anului 1817, când contele József Teleki senior a reconstruit clădirile respective. Dintre cele două case premoderne cea mai importantă a fost cea care în a doua jumătate a secolului al XVI-lea se afla în proprietatea familiei Eppel, una dintre renumitele familii de patricieni clujeni, care a dat importante personalităţi în istoria din acestă perioadă a urbei. Casa renascentistă a familiei a devenit celebră datorită faptului că aici s-a născut în ziua de 1 ianuarie 1557 Ştefan Bocskai, viitorul principe al Transilvaniei. Din cauza convingerilor prohabsburgice ale tatălui, familia sa a fost încarcerată de către principele Ioan Sigismund încă în 1556 în amintita casă Eppel. Acest eveniment a căpătat o importanţă sporită în timpul domniei lui Ştefan Bocskai, când în ziua de 25 octombrie 1606 casa de naştere a principelui a fost marcată de către autorităţiile clujene prin amplasarea mai multor inscripţii comemorative. Gestul autorităţilor locale de a comemora o personalitate importantă în acest fel a fost printre primele exemple de amplasare a unor plăci comemorative din regiune, datorat importanţei cultului personalităţilor politice şi culturale, propagat de cultura umanistă a vremii. În lipsa unor cercetări istorice exhaustive, soarta ulterioară a acestei case nu este cunoscută istoriei locale, primele informaţii fiind cele legate de comasarea celor două edificii premoderne. Imaginea actuală a clădirii se datorează unei importante faze de construcţie, efectuată în anii 1840, când edificiul a fost supraetajat, cu această ocazie fiind construit gangul şi casa scărilor, caracterizate de o tratare arhitecturală neoclasică, precum şi faţada actuală neorenascentistă. În secolul al XIX-lea, faţada casei a fost decorată cu o pictură murală reprezentând figura unui cerb, din cauza căreia în această perioadă clădirea a fost denumită şi Casa cu Cerb. Începând cu anul 1870, în această clădire a funcţionat sediul oficiului poştal al oraşului, care şi-a desfăşurat activitatea în acest edificiu până la construirea noului sediu al instituţiei din strada Podului (str. Regele Ferdinand) la sfârşitul secolului al XIX-lea. După cel de-al doilea război mondial, monumentul a ajuns sediul mai multor instituţii publice, printre care Liceul Pedagogic, urmat de Editura Pedagogică. Începând cu anul 1985, aici a funcţionat Institutul Statistic, iar după 1990 a fost amenajat sediul unei bănci. După renovarea clădirii, din anul 2001 a devenit sediul central al Universităţii Sapientia.
Pe lângă aspectul arhitectural caracteristic anilor 1840, cele mai valoroase elemente ale monumentului sunt inscripţiile comemorative amintite. Acestea decorau iniţial cel mai probabil faţada principală a casei Eppel, cu ocazia reconstrucţiei clădirii din anul 1817 fiind încastrate secundar în peretele nordic al gangului. Textele celor trei plăci din piatră conţin o serie de epigrame panegirice, scrise de către poetul de curte al principelui Ştefan Bocskai, eruditul poet umanist Johann Bocatius (Bock) (1549-1621), originar din Saxonia. Compoziţia originară a inscripţilor comemorative era încoronată de blazonul principelui, păstrat la ora actuală în poziție secundară într-una dintre încăperile de la parter.
Bibliografie:
Lajos Asztalos, Kolozsvár helynév- és településtörténeti adattár. Kolozsvár, 2004, p. 80.
András Kovács, A szülőház az erdélyi régiségben, în Művészettörténeti Értesítő, 2006, nr. 2, p. 251-257.
Idem, Casa natală în Transilvania. Placa memorială a lui Ştefan Bocskai din Cluj (1606), în Clujul renascentist. Coord. András Kovács – Gyöngy Kovács Kiss. Cluj-Napoca, 2008, p. 144–159.
Dániel Lőwy – János Demeter – Lajos Asztalos, Kőbe írt Kolozsvár. Kolozsvár, 1996, p. 67-74.