Prima fază de construcţie a casei Filstich-Kemény datează de la sfârşitul secolului al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea, fiind în strânsă legătură cu apariția șirului de case de pe latura de nord a pieței centrale, în urma edificării celei de-a doua incinte de fortificare a orașului. În jumătatea a doua a secolului al XVI-lea, casa a intrat în posesia renumitului aurar Peter Filstich, comitele monetăriei princiare, prefect al fiscului, care a devenit în epocă şi principalul exploatator de minereuri preţioase din Transilvania, casa fiind transformată la comanda acestuia în stilul Renaşterii. În cursul secolului al XVIII-lea, edificiul se afla în proprietatea familiilor nobiliare Wass, apoi Kemény, fiind modernizat şi lărgit în anul 1802 în spiritul palatelor baroce clujene, la comanda contelui Sámuel Kemény.
Clădirea are un plan trapezoidal alungit, prevăzut cu o curte de onoare şi o altă curte aflată în capătul lotului, destinată gospodăriei şi menajului, tipică palatelor nobiliare baroce din Cluj. Faţada principală a edificiului are de asemenea o decoraţie plastică barocă, fiind înzestrată cu un şir de elemente decorative specifice stilului rococo, ornamentată cu stucaturi reprezentând figurile alegorice ale celor patru anotimpuri şi a Sf. Florian, protectorul împotriva incendiilor. În curtea de onoare a clădirii se află în poziţie secundară două ancadramente renascentiste, portalul din anul 1597, unul dintre exemplele cele mai valoroase ale acestui gen din oraș, comandat de către aurarul Peter Filstich şi un portal modest, datat în anul 1729, executat la comanda proprietarilor edificiului din perioada respectivă, baronul Dániel Wass şi soţia acestuia, Judit Vay.
Edificiul a găzduit de mai multe ori principi ai Transilvaniei. Astăzi, la parter, precum şi în curtea a doua se află o serie de spaţii cu funcţii comerciale, etajul fiind destinat în întregime locuinţelor private.
Bibliografie:
Gh. Sebestyén, V. Sebestyén, Arhitectura Renaşterii în Transilvania. Bucureşti, 1963, p. 178.
Melinda Mihály, Casa Filstich-Kemény din Cluj, în Acta Musei Napocensis, nr. 39-40/II, 2002-2003, p. 357-365.