În acest imobil se naște, probabil la 23 februarie 1443, unul dintre cei mai importanți regi ai Ungariei și, totodată, o personalitate marcantă a Europei Centrale din a doua jumătate a veacului al XV-lea. Având o istorie de cca. 600 de ani, acestă clădire reprezintă actualmente unul dintre cele mai importante monumente istorice ale Clujului.
Clădirea, amplasată în cel mai vechi cartier al orașului medieval, i-a aparținut la mijlocul veacului al XVI-lea lui Iacob Méhffi, un orășean de vază al Clujului. Imobilul în forma sa actuală este rezultatul unor transformări semnificative care debutează cel mai probabil la sfârşitul secolului al XV-lea. Nașterea celui de-al doilea fiu al Elisabetei Szilágyi și al lui Ioan de Hunedoara la Cluj a fost aproape sigur una premeditată. Matia va fi botezat în oraș și, se pare, acesta își va începe inclusiv educația la școala de pe lângă Conventul Dominican din vecinătatea casei natale. Devenit rege, Matia va face numeroase referiri la nașterea sa în orașul de pe Someș, acordând la un moment dat proprietarului casei sale natale (Ştefan Kolb) un privilegiu special, prin care aceasta era scutită de toate taxele şi impozitele datorate. Beneficiind de un statut special, casa natală a regelui va fi unul dintre puținele imobile medievale care vor supraviețui în oraș. Pe parcursul veacurilor XVII și XVIII, casa va avea, pe rând, mai mulți proprietari, generând dezbateri aprinse cu privire la privilegiul scutirii sale de impozitare, respectiv la extinderea acestuia și la persoana proprietarilor. Într-un final, la 1740, pentru a pune capăt discuţiilor cu privire la scutirile de taxă, imobilul va fi cumpărat de către administrația oraşului, fiind transformat în spital militar.
Cultul regelui Matia a fost mai mereu unul activ în oraşul său natal. Îndeosebi în secolul al XVI-lea, amintirea marelui rege era una încă vie printre orășeni. Cronicarul Gáspár Heltai aminteşte de uşa şi ferestrele casei sale natale, decorate cu blazonul Hunedoreştilor, astfel de ornamente fiind atestate la/în mai multe imobile ale clujenilor. În anul 1869, Asociaţia Istorică Maghiară va atrage atenţia asupra situaţiei deplorabile în care se afla imobilul şi asupra destinaţiei neadecvate pentru memoria marelui rege. La 1887, cu ocazia vizitei împăratului Francisc Iosif la Cluj, acesta remarca starea jalnică a clădirii şi dona 400 de forinţi pentru realizarea unei plăci comemorative. Aceasta din urmă, redactată de către istoricul Károly Szabó, proiectată de către arhitectul Lajos Pákei și turnată în bronz de către sculptorul György Zala a fost dezvelită în 2 septembrie 1889 (deşi pe placă figurează anul 1888).
Edificiul în forma sa actuală este rezultatul mai multor transformări şi extinderi, respectiv restaurări şi modificări recente. Elementele arhitectonice cele mai timpurii (ancadramentele de uşă şi poartă, eventual arcele de la etaj) datează prima etapă de construcție a casei spre finalul secolului al XV-lea, respectiv ulterior dobândirii privilegiului regal de la 1467. Anterior, în momentul nașterii viitorului rege, casa avea foarte probabil deja un etaj și beneficia de o fațadă mai îngustă. Modificări importante de factură renascentistă ale casei au avut loc probabil în deceniul opt al veacului al XVI-lea. Cu acest prilej, clădirea pare să fi fost extinsă spre vest și est (?), iar ancadramentele ferestrelor au fost, în parte, înlocuite. După anul 1740, imobilul primește elemente arhitectonice baroce, fiind extins spre nord (în zona curții).
Prima restaurare a casei datează din anul 1899, fiind realizată de către Comisia Naţională a Monumentelor. Arhitectul restaurator László Gyalus a refaţadizat clădirea, fără a păstra specificul gotic şi renascentist al acesteia. Cu acest prilej au fost schimbate inclusiv ancadrementele de fereastră cu cópii aproximative ale originalelor. Ulterior acestui moment, casa va găzdui colecţia etnografică a Societăţii Carpatine Ardelene. Cu prilejul restaurării din anii 1942-1943, se va reveni la vechea faţadă a clădirii, avându-se în vedere organizarea spațiului pentru un muzeu dedicat regelui și familiei Hunedorenilor. Coordonate de către arhitectul Károly Kós, lucrările vor afecta inclusiv structura clădirii. Se va renunţa la vechile scări interioare şi va fi amenajată o nouă casă a scărilor, pentru a facilita circulaţia între nivele. Intervenții la clădire vor mai avea loc în anii 1957-1958, 1964-1965, 1971 și 1976-1977. Actualmente imobilul aparține Universităţii de Arte şi Design.
Clădirea actuală se compune dintr-un singur corp construit pe trei nivele: subsol, parter, etaj. Parterul este structurat pe patru axe, dintre care al treilea dinspre stânga corespunde gangului porţii. Etajul are cinci axe, dintre care primele două şi ultimele două corespund câte unui tronson. Faţada clădirii este marcată de un şir de pietre ecarisate care odinioară formau colţul sud-vestic al clădirii. Ancadramentele de fereastră sunt cópii ale originalelor renascentiste, şi au fost realizate la finele secolului al XIX-lea. Portalul casei dispune de un ancadrament în ogivă de factură gotică târzie. Subsolul respectă aceeaşi structură în patru axe ca şi parterul. Încăperile de aici au boltă semicilindrică, iar unele uşi păstrează ancadramentele gotice originale.
Bibliografie:
Radu Lupescu, Mátyás király szülőháza. Kolozsvár, 2012.
Lajos Kelemen, Művelődéstörténeti tanulmányok. Kolozsvár, 2006.
Károly Szabó, Mátyás király születési háza, în Történelmi Tár 3 (1880), p. 170-173.
Lajos Szádeczky, Mátyás király születési háza, în Erdélyi Múzeum 18.7 (1901), p. 373-378.