Membrii ordinului iezuit se stabilesc în Cluj încă în anul 1579, când principele Ştefan Báthory (1571-1586) donează iezuiţilor edificiile fostei mănăstiri benedictine de la Cluj-Mănăştur. După ce sunt alungaţi de mai multe ori din oraş şi din principat, aceştia revin în Mănăştur în anul 1615, primind din nou ca donaţie ansamblul amintitei abaţii. Din cauza faptului că la această dată clădirile conventului erau ruinate, în anul 1621 se stabilesc mai jos de aceste ruine, în conacul primit în donaţie de la Borbála Szentpáli, în care îşi amenajează mănăstirea, iar pe latura dinspre drum o capelă, care îi deservea pe membrii comunităţii călugăreşti.
Pe parcursul existenţei sale, ansamblul a suferit mai multe transformări importante. Dintre acestea se remarcă cele din anul 1693, când capela şi mănăstirea au fost modernizate cu sprijinul doamnei Katalin Perényi, faţada principală a capelei fiind decorată cu blazonul acesteia şi cu o serie de inscripţii. Actualul aspect baroc al ansamblului se datorează construcţiilor din jurul anului 1747, când printre altele a fost edificată şi poarta carosabilă, decorată cu sigla ordinului (IHS) şi cu anul construirii, fiind amplasată în acelaşi an pe faţada capelei un grup statuar baroc. Statuile acestuia din urmă, reprezentând Maica Domnului şi Sfinţii Regi Ştefan şi Ladislau, au fost mutate în anul 1902, după transformarea vechii faţade a capelei, pe faţada bisericii dedicate Maicii Domnului Îndurerate, aflate dincolo de drum. Până în anii 1660, când ordinul a putut reintra şi în oraş, în acest loc au funcţionat şi instituţiile de învăţământ ale iezuiţilor.
Începând din ultimele decenii ale a secolului al XIX-lea, ansamblul a fost folosit şi de către instituţiile de învăţământ agronomic, iar după anul 1948 fosta capelă a primit funcţia de biserică ortodoxă, în încăperile fostei mănăstiri fiind amenajate locuinţe.
Bibliografie:
Mircea Ţoca, Clujul baroc. Cluj-Napoca, 1983, p. 68-71.
Vasile Rus, Pro scientiarum Academia. Calvaria şi şcolile iezuite din Cluj (sec. XVI-XVIII). Cluj-Napoca, 2005.
Péter Sas, A kolozsmonostori Fájdalmas Szűzanya plévániatemplom és egyházközség története. Kolozsvár, 2010.