Edificiul actual este rezultatul contopirii a trei case alăturate. Cea mai veche dintre acestea se afla în partea de nord și datează cel puțin de la mijlocul secolului al XV-lea. Imobilul a fost construit la comanda lui Gregorius Schleunig, paroh al orașului între anii 1450 și 1481. Amenajarea unitară a acesteia a fost realizată probabil în două etape (în jur de 1450 și ante 1477). Detaliile de arhitectură și componentele artistice ale casei prezintă influențe ale arhitecturii gotice din Silezia și Saxonia. Portalul intrării principale sugerează trecerea spre profilele în arc semicircular ale Renașterii, fiind profilat prin trei toruri paralele și închis într-un arc în formă de mâner de coș. Acesta este suprapus – ca substitut al unei chei de arc – de stema cu monogramă (G.S.) a parohului clujean, reprezentând un turn crenelat de a cărui poartă este legat cu un lanț, pe post de paznic, un leu. Aceeași stemă se regăsește și pe cheia de boltă a Capelei Schleunig din colțul de sud-vest al Bisericii parohiale. Pivnița imobilului medieval târziu reprezintă un exemplu excepțional de amenajare subterană pe trei nivele.
La mijlocul veacului XVI, populația Clujului a devenit, pe rând, luterană, calvină și într-un final unitariană, casa parohială fiind folosită, succesiv, de către toate cele trei confesiuni. Între anii 1568 și 1718, aici au rezidat episcopii unitarieni ai Clujului, însuși Francisc David locuind în acest imobil. La 1693, odată cu extinderea aripii sudice a casei, aici este mutat și sediul școlii superioare unitariene (Colegiul Unitarian). În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, fațadei casei îi este încorporat și imobilul din vecinătata nordică. Pe portalul principal al acestuia – devenit pasaj carosabil pentru noul imobil – apare marcat anul 1799, suprapus de un relief oval reprezentându-l pe Sf. Arhanghel Mihail în armură de cavaler, învingându-i pe îngerii răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, operă a scuptorului Anton Schuhbauer. Deasupra acestuia, la etaj, între ferestre, se găsește o placă comemorativă în basorelief, de factură barocă, datată 1773, care amintește faptul că în timpul vizitei sale la Cluj (din perioada 25-27 iunie 1773), Iosif al II-lea, coregent încoronat al împărătesei Maria Terezia a fost cazat în această clădire, ca oaspete al parohului.
În prezent, clădirea adăpostește sediul Protopopiatului romano-catolic de Cluj și Parohia bisericii Sf. Mihail. În spațiile imobilului funcționează de asemenea o școală, iar începând cu anul 1996, aici poate fi admirată expoziția permanentă de statui a sculptorilor – tată și fiu – Jenő și Tibor Szervátiusz. Aceasta conține peste 80 de piese, reprezentând personaje istorice, biblice și legendare, imortalizate în lemn sau piatră.