Edificiul a fost construit sub denumirea de Hotel „New York” între anii 1893-1894, pe locul fostului Hotel „Naţional” (Nemzeti Szálló). Hotelul „Naţional”, menţionat pentru prima dată în izvoarele şi presa vremii în anul 1865, era al doilea hotel al oraşului. Această clădire a fost demolată în anul 1893 pentru a oferi spaţiu unui hotel mai modern. Noul edificiu a fost construit după proiectele arhitectului-şef al oraşului, Lajos Pákei. Mobilierul hotelului a fost transportat la Cluj din hotelul „New York” de pe bulevardul Erzsébet din Budapesta, aşadar presupunem că vechea denumire a hotelului clujean se datorează de fapt mobilierului refolosit, marcat cu monograma „NY”. În primele decenii ale secolului XX, clădirea a fost îmbunățită cu noi dotări moderne, precum încălzire centrală, băi, telefoane, teren de bowling, acoperit şi încălzit pe timp de iarnă, precum şi bucătăria franceză. Spaţiile de la parter ale hotelului au găzduit cea mai renumită cafenea literară a oraşului, fiind locul de întâlnire a elitei clujene, precum și centrul vieţii sociale şi literare a oraşului. Hotelul a devenit de asemenea, într-un timp scurt, cel mai renumit hotel al localităţii datorită faimei restaurantului, a acoperişului mobil al curţii interioare şi a încălzirii centrale. Între oaspeţii din epocă ai acestui hotel au fost consemnați preşedintele parlamentului Ungariei, baronul Albert Apponyi, scriitorul şi corespondentul de război Ferenc Molnár, renumitul poet maghiar Endre Ady și scriitorul Mór Jókai. Desele vizite ale scriitorului au fost motivul pentru care fosta stradă a Cărbunelui de Interior a primit în următorul deceniu denumirea de strada Jókai (azi str. Napoca). În anii 1950, în spaţiile hotelului a funcţionat un cămin studenţesc, apoi începând din anii 1960 a servit din nou ca hotel de lux, sub denumirea de Hotel „Continental”. În vara anului 2005, hotelul a părăsit clădirea pentru că nu mai făcea faţă standardelor hoteliere, edificiul nefiind funcţional nici în momentul de faţă.
Clădirea este construită în stil eclectic, cu faţade exterioare prevăzute cu elemente decorative neobaroce, imaginea edificiului fiind dominată de turnul cilindric de la colţul de nord-est şi de faţadele articulate cu câte un rezalit central. Edificiul are patru nivele (subsol, parter, două etaje), structurate pe un plan dreptunghiular, organizate în jurul a două curţi interioare.
Bibliografie:
Zsolt Gyarmati, Nyilvánosság és magánélet a békeidők Kolozsvárán. Kolozsvár, 2005, p. 98-100, 129-130.
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 112-113.