În anul 2004, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, dr. Traian Neamţu, a venit cu ideea ca municipalitatea să realizeze un monument dedicat celor care au suferit în puşcăriile comuniste.
„Am citit materialele despre deţinuţi. Am vrut o lucrare care să nu reflecte dramatismul în sens teatral, cu gesturi scenografice, exagerate. L-am citit şi pe Steinhardt şi am ajuns la concluzia că suferinţa cea mai mare a fost ruperea de societate şi suspendarea comunicării cu cei din afară, cu cei dragi. Să fii ţinut închis fără să ştii ce fac cei de acasă, aceasta mi s-a părut cea mai mare grozăvie, pentru că rănile se vindecă în câteva săptămâni, dar sufletul nu. Atunci am decis să fac un monument care să te împingă la meditaţia suferinţei”, a spus Virgil Salvanu. El a explicat că a recurs la forma de cub deoarece inspiră ariditatea şi ideea constrângerii totalitare, fiind o formă lipsită de orice urmă de fantezie.
Monumentul, pe ai cărui pereţi laterali sunt inscripţionate numele puşcăriilor în care au fost închişi deţinuţii politici, întruchipează două celule, despărţite sau unite de o fereastră cu gratii, singura legătură a deţinuţilor cu lumea de afară. Sub această fereastră ar fi trebuit să fie o cruce care să inspire credinţa intimă a omului în divinitate, credinţă care pe mulţi deţinuţi i-a salvat de la moarte în închisorile comuniste. Proiectul a suferit modificări, astfel încât crucea este amplasată deasupra.