Cunoscut şi sub numele de „Coloana Mariei Immaculata”, monumentul „Sfânta Maria Protectoare” a fost ridicat în mica piaţetă din faţa bisericii romano-catolice „Sf. Treime” în perioada 1744-1746. Coloana a fost comandată de către contele Anton Kornis, comisarul provincial al Principatului Transilvaniei, în memoria marii epidemii de ciumă din anii 1738-1740. Contractul încheiat în ziua de 15 septembrie 1744 între Anton Kornis şi Anton Schuchbauer – unul dintre cei mai renumiți sculptori ai barocului transilvănean al acelor vremuri, prevedea, într-o primă redactare, realizarea unui ansamblu compus din mai multe statui (15 ale unor sfinţi, trei de unicorni, îngeri, etc.). Acestea nu vor mai fi executate pentru varianta finală a monumentului, probabil din cauza unor impedimente de natură financiară. Monumentul a fost renovat în anii 1824 și 1924.
Coloana a fost demontată în anul 1959, întrucât administraţia comunistă a Universităţii nu agrea un monument cu caracter religios în faţa instituţiei. La solicitarea bisericii romano-catolice „Sf. Petru”, după restaurarea monumentului din anul 1961, acesta va fi amplasat la est de absida altarului edificiului de cult.
Datorită calității sale estetice, „Coloana Mariei Immaculata” este unul dintre principalele monumente ale sculpturii baroce din Transilvania. De asemenea, coloana reprezintă şi primul monument public al oraşului. Semnificaţia monumentului era sporită şi de rolul său urbanistic, acesta fiind inițial amplasat în punctul central al ansamblului piaţetei baroce din vechea stradă a Turzii (actuala stradă a Universității), delimitată de edificiile ecleziastice şi de învăţământ ale Ordinului Iezuit.
Elementul central al monumentului este reprezentat de un obelisc, având o secţiune triunghiulară și colţurile teşite. Suprafaţa obeliscului este ritmată prin prezenţa unor nori decoraţi cu capete de putti. Capitelul acestuia susţine cel mai valoros element sculptural al ansamblului – statuia Mariei Immaculata, aşezată pe globul pământesc și strivind Răul, întruchipat printr-un şarpe. Obeliscul monumentului se sprijină pe un postament hexagonal bipartit, a cărui parte inferioară se sprijină pe colţurile unor volute ample, decorate cu frunze de acant. Laturile acestuia sunt prevăzute cu gradene. Pe colţurile postamentului încoronat de o cornişă profilată se pot observa urmele unor figuri de îngeri, care, conform mărturiilor fotografice de epocă, ţineau în mână făclii. Pe postamentele de mici dimensiuni ale monumentului se observă urmele urnelor realizate în stil neo-clasic, dispărute și acestea pe parcursul ultimelor decenii. Fotografiile monumentului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi de la începutul secolului al XX-lea ne dezvăluie faptul că ansamblul era înconjurat de o balustradă hexagonală cu laturile concave, ritmată la colţuri şi la intrare cu stâlpişori, între care se înşirau baluştri cu forme tipice baroce.