Ultimul bust amplasat pe latura nordică a Parcului Memoriei Universitare este cel al lui Onisifor Ghibu, profesor universitar la Cluj între 1919 și 1945, om politic implicat în realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 și membru corespondent al Academiei Române din anul 1919.
Numit secretar general al „resortului de instrucţie” din Consiliul Dirigent, fiind totodată ales și deputat în Marele Sfat al Transilvaniei, Onisifor Ghibu s-a implicat activ în preluarea Universităţii clujene de către autorităţile române, fiind numit apoi profesor în cadrul acesteia, când instituţia de învăţământ și-a deschis porţile, funcţionând pe baze românești. Tot el este cel care l-a adus la Cluj pe savantul Emil Racoviţă, sprijinindu-l în demersul său de înfiinţare în oraș a primului Institut de speologie din lume. Onisifor Ghibu a fost primul profesor „epurat” din Universitate prin pensionare forţată, de către regimul comunist instaurat în România postbelică. A fost arestat politic de două ori, întâi în anul 1945, pentru circa șapte luni petrecute în lagărul de la Caracal, iar apoi între 1956 și 1958, învinuit fiind de „acţiuni împotriva regimului democrat popular”.