De-a lungul secolului al XIX-lea, în calitate de capitală comitatensă, Clujul a adăpostit câteva instituţii administrative importante, apărute mai ales ca urmare a reorganizării comitatelor din 1867-1887. Dacă imediat după apariţie acestea şi-au desfăşurat activitatea în diverse spaţii închiriate din oraş, amplificarea activităţii lor, cât şi caracterul lor de reprezentante simbolice ale guvernului în teritoriu, au impus construirea unor sedii adecvate.
Prima clădire oficială de acest fel apărută la Cluj a fost Palatul Direcţiei Financiare, construit în anii 1885-1887, după planurile şi de către antreprenorul Frigyes Maetz, unul din „arhitecţii amatori” ai oraşului.
Amplasată pe colţul sud-estic al pieţei Avram Iancu, această clădire este caracterizată de simplitatea schemei sale funcţionale. În jurul unei curţi interioare se desfăşoară planul în formă de U, funcţiunile fiind dezvoltate în pseudo-simplu tract cu circulaţii, rezolvate sub forma unor cursive exterioare.
Clădirea are o valoare ambientală datorită limbajului decorativ de factură neorenascentistă. Compoziţional, faţadele exterioare au fost structurate pe două registre decorative majore: primul corespunde parterului şi conţine un registru de bosaje orizontale lungi, iar cel de-al doilea care acoperea faţadele etajului 1 şi 2 constă dintr-un câmp-fundal de cărămidă aparentă ce pune în valoare prin contrast ancadramentele perechilor de ferestre.
Bibliografie:
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 87-88.