Un interesant program arhitectural administrativ pentru justiție s-a configurat în ampla clădire a Palatului de Justiție, concepută de arhitectul budapestan Gyula Wagner și construită în 1900-1902 de antreprenorul clujean Dávid Sebestyén.
Existența în Clujul sfârșitului de secol XIX a două importante instituții judecătorești a impus realizarea unei clădiri care să satisfacă nevoile acestora și în același timp să asigure o imagine adecvată prestigiului public al justiției. În oraș activau la acea dată un Tribunal pentru judecarea cauzelor civile, penale și a litigiilor urbariale, o Curte de apel și două Parchete ce funcționau pe lângă ele.
Pentru întocmirea proiectului a fost solicitat Gyula Wagner, arhitectul cel mai bine cotat din Ungaria în ceea ce privea programele arhitecturale pentru justiție, care a realizat și Tribunalele din Miercurea Ciuc (1892), Sighet (1896-1897) și Kecskemét (1903).
Stilul eclectic de factură clasicizantă, abundând în detalii decorative, a fost adoptat de Wagner pentru a exprima autoritatea și prestigiul de care se bucurau instanțele judecătorești în societate. Cea mai decorată fațadă este cea dinspre Piața Avram Iancu de azi, a Curții de Apel, unde porticul doric al intrării, împreună cu coloanele ionice angajate de deasupra și arhitrava abundent ornamentată alcătuiesc scenografia rezalitului central.
La interior, spațiile ample ale holului și scării de onoare, printre cele mai grandioase spații de primire din oraș, au o decorație mai sobră decât cea de pe fațada principală, fiind dominate de expresivitatea construcției metalice a scării.
Bibliografie:
Vais, Gheorghe, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918), Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, pp. 91-92.