La sfârşitul secolului al XIX-lea, la Cluj au fost construite o serie de clădiri reprezentative, obiecte arhitecturale valoroase, care au contribuit decisiv la conturarea imaginii sale de oraş modern. Pe lângă palatele administrative, au apărut şi numeroase clădiri de raport, edificii cu spaţii comerciale la parter şi apartamente de locuit la nivelurile superioare.
Pe cele două maluri ale Someşului, în dreptul Podului Mare, au fost ridicate în această perioadă patru case de raport: Palatul Széky (1893, arh. Pecz Samu), Palatul Babos, Palatul Elián şi Palatul Berde. Acestea formează un ansamblu care se încadrează în tendinţa generală de dezvoltare a oraşului în zonele sale pericentrale, constituind o adevărată poartă de intrare în centrul istoric al oraşului, intens percepută de cei ce veneau dinspre gară. În acelaşi timp, ele marcau locul cel mai important din oraş traversat de cursul de apă al Someşului, contribuind prin prezenţa lor, de o parte şi de alta a râului, la realizarea unei imagini urbane de adevărată metropolă.
Plasat pe malul stâng al Someşului, Palatul Elián a fost construit în anul 1891, la comanda lui Viktor Elián, un cunoscut negustor de vinuri.
Conform tipologiei caselor de raport, palatul deţinea spaţii ample la parter ocupate de comercianţi şi apartamente la etaj.
Nu se cunoaşte autorul proiectului, însă acesta a folosit un limbaj eclectic ce abundă de elemente decorative neo-clasice, renascentiste şi baroce, caracterizat de volumetrii sobre, accentuat de turla zveltă amplasată pe colţ.
Bibliografie:
Vais, Gheorghe, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918), Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 115.