Palatul Oficiului de Poştă şi Telegraf (Posta és Távírdahivatal Palota) a fost construit între anii 1896-1898 în imediata apropiere a traseului zidurilor medievale ale oraşului şi a fostei Porţi a Podului, demolată în anul 1872.
Clădirea de plan rectangular, având corpurile dispuse la colţuri ieşite în rezalit, este organizată în jurul unei curţi interioare cu laturile nordice şi sudice uşor extinse.
Faţadele realizate în stil neorenascentist prezintă un parter bosat, accentuat în jurul ferestrelor prevăzute cu închidere semicirculară. Cele două nivele sunt delimitate de cornişe puternic profilate. Ritmul faţadelor este schimbat de rezalitul extremităţilor ce păstrează încă, sub cornişa primului nivel, frizele decorative originale cu grifoni şi vrejuri vegetale centrate în jurul vechilor simboluri ale poştei şi telegrafului (goarna şi tridentul cu fulgere). Deasupra intrării se remarca două cartuşe decorative. Cel din dreapta datează de la inaugurarea clădirii, având pe scut reprezentarea vechii steme a oraşului: o poartă de cetate cu hersa ridicată, suprapusă de trei turnuri crenelate.
Accesul publicului în clădire este dispus pe faţada principală şi asigură drumul cel mai scurt spre sala ghişeelor, organizată sub forma unei curți interioare, luminată natural de un luminator. La intrarea din stradă se remarcă masivele uşi originale, cât şi vechea uşă rotativă din lemn aflată încă în uz, dispusă în holul interior.
Până în anul 1937, la inaugurarea noii centrale telefonice automate, acest edificiu a constituit cel mai important nod de comunicaţii al oraşului.
Pe terenul viran aflat în spatele clădirii, în prima jumătate a secolului XX a funcţionat prima autogară a oraşului, pentru cursele care asigurau legătura cu localităţile apropiate.