Realizarea Parcului Sportiv a fost iniţiată în anii 1930-1932 de către prof. dr. Iuliu Haţieganu, rectorul Universităţii clujene la acea vreme, în memoria fiului său. Terenul de 25 ha, fosta grădină Csikós aflată între Someşul mic şi Canalul morii, a fost donat de primărie.
Din punct de vedere funcţional, proiectul de construire a parcului a fost redactat după un concept funcţional unic la nivel naţional în perioada interbelică, fiind, de altfel, primul parc sportiv universitar din ţară. Amenajarea acestuia a presupus o suprapunere între amenajările peisagere şi terenurile de sport, alături de poarta din lemn de la intrare (lucrată de meşterul Petru Neagra a Ciutului din Albac) şi o biserică din lemn, care a ars la sfârşitul anilor 1980.
Purtând numele Regelui Carol II, noul complex era printre cele mai frumoase şi moderne din Europa, fiind realizat după planul inginerului oraşului Gyula Kovács, iar clădirile după proiectele arhitectului Moll Elemér. Proiectul parcului a fost premiat cu medalia de bronz în cadrul „Expoziţiei de arhitectură sportivă”, organizată la Jocurile Olimpice din Berlin în 1936.
Iniţial, parcul se împărţea în trei entităţi: partea sudică ce conţinea dotările Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport şi căminele studenţeşti, partea mediană cu dotările sportive şi terenurile şi partea de nord, ce conţinea o vegetaţie matură. Planul original de amenajare nu a fost dus la bun sfârşit în forma iniţială, parcul suferind mai multe modificări de-a lungul vremii, în special în partea de nord care, rămasă liberă, începând cu anii ’80 a început să fie folosită pentru construcţii noi. După anii ’60, în vecinătatea estică a Parcului Sportiv s-au realizat Piscina Olimpică şi Sala Sporturilor. Proiectul mai prevedea şi cinci bazine, din care însă doar unul a ajuns să fie construit. Bazinul în aer liber cu gradene a fost realizat între anii 1937-1938, fiind unul din principalele puncte de atracţie ale bazei sportive. Bazinul exterior şi tribuna au fost demolate în anul 2000 şi înlocuite cu un bazin acoperit.
După 1948, ansamblul a primit numele de Parcul Universitar, apoi de Parcul Babeş, iar în prezent poartă numele de Iuliu Hațieganu.
Bibliografie:
Lajos Asztalos, Kolozsvár. Helynév és településtörténeti adattár. Cluj, Societatea Kolozsvár – Polis, 2004.
Sándor Bíró, A kolozsvári egyetem román uralom alatt, http://www.jakabffy.ro/magyarkisebbseg/index.php?action=cimek&lapid=7&cikk=M970312.HTM, accesat la 1 dec. 2015.
Parcul Sportiv Universitar “Prof. dr. Iuliu Haţieganu”, http://www.ubbcluj.ro/ro/structura/sport/parcul_sportiv, accesat la 1 dec. 2015.
Florina Pop, Parcul clujean premiat cu bronz la Olimpiada…, în Adevărul, 15 mai 2013, http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-parculclujean-premiat-bronz-olimpiada-deschisa-hitler-1_51933124053c7dd83f9c7ba4/index.html, accesat la 1 dec. 2015.